Bac și Învățătură : Blesteme

duminică, 21 octombrie 2012

Tudor Arghezi - Blesteme

Tudor Arghezi

1880-1967

Blesteme

In imparatie de bezna si lut sa se faca
Gradina bogata si-ograda saraca.
Cetatea sa cada-n namol,
Pazita de spini si de gol.
Usca-s-ar izvoarele toate si marea,
Si stinge-s-ar soarele ca lumanarea,
Topeasca-se zarea ca scrumul.
Funungini, cenusa, s-acopere drumul,
Sa nu mai dea ploaie, si vantul
Sa zaca-mbrancit cu pamantul.
Sobolii si viermii sa treaca pribegi
Prin starvurile de glorii intregi.
Sa fete in papura soareci sute
Ganganii si molii necunoscute
Sa-si faca-n tezaur cuibare,
Satule de aur si margaritare.
Pe strunele de la viori si ghitare
Sa-ntinda paianjenii corzi necantatoare.

Intai, insa, viata, bolind de durata,
Sa nu inceteze deodata
Si chinul sa-nceapa cu-ncetul,
Sa usture aerul greu, ca otelul.
Sa schioapete ziua ca luntrea dogita,
Sa-ntarzie ora in timp sa se-nghita
Si, nemarginita, secunda
Sa-si treaca prin suflet, gigantica unda:
Pe sarma taioasa-a veciei, in scame
Si rumegatura sa vi se destrame.
Gatlejul de sete,
Sa cate scuipat sa se-mbete
Si limba umflata-ntre buze
Si langa lumina si ea sa refuze
Si-n vreme ce apa din sesuri se strange,
Sa soarba-n mocirla copitelor sange.
Si strugurii viei storsi cu muscatura
Sa lase in gura coptura.
Coboare-se cerul, furtuni de alice
In camp sa v-alunge cu stelele-n bice.
Despice-se piatra in colti mici de cremeni,
Vartej urmarindu-i pe semeni.
Odihna cerandu-i, pamantul sa-ntepe
Ivindu-se serpii cand somnul incepe.

Vezi și

Pe tine, cadavru spoit cu unsoare,
Te blestem sa te-mputi pe picioare.
Sa-ti creasca maduva, bogata si larga,
Umflata-n sofale, mutata pe targa.
Sa nu se cunoasca de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingas ca urciorul.
Oriunde cu zgarciuri ghicesti madulare,
Sa simti ca te arde putin fiecare.
Un ochi sa se stranga si sa te sugrume
Clipind de-amaruntul, intors catre lume,
Celalt sa-ti ramaie holbat si deschis
Si rece-mpietrit ca-ntr-un vis.
Cand ura te-neaca si-ti scanteie-n oase
Sa vrei peste mie, sa poti pan'la sase.
Necazul tau mare sa dea voce mica,
Sa urli, sa n-auzi, sa vezi ca ti-e frica.
Iar tie, jilava gingas ganditare,
Sa-ti fie sezutul cuprins de zavoare.
Ficatul un cui sa-ti framante,
Urechea sa tipe si nasul sa-ti cante.
Sa-ti crape masele-n gura
Si dintii cu detunatura.
Sa-ti puta sarutul, oftatul sa-ti puta,
Mormantul cu mocirla statuta.
O unghie pe saptamana
Sa-ti coaca la cate o mana,
Si-n zilele de sarbatoare
Un deget si de la picioare.
De pofte sa-ti sece obrazul,
De bube sa nu-ti misti grumazul,
Sa-ti iasa cocoasa
Si galci si cucuie-n camasa.
Buricul bubat din nascare
Sa-ti sangere sub cingatoare.
De glezne taras sa-ti atarne
Ghiulele de capete carne,
Ranjite, scrasnite si nerazbunate:
Maceluri, osanda, pacate ..

Prin undele holdei si campi de cucuta,
Fugarii-au ajuns in pustie
La ceasul cand luna-n zabranice, muta,
Intra ca un taur cu cornu-n stihie,
Si gandul meu gandul acestora-l stie;

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Un lung tren ne pare viața. O poezie exceptională

duminică, 21 octombrie 2012