Se afișează postările cu eticheta Calinescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Calinescu. Afișați toate postările

joi, 25 aprilie 2013

Conferinta Natională a Studentilor // 1966

Educaţie, ştiinţă, cultură XXII



1965, 19 martie. Deschiderea Conferintei nationale a studentilor // 1966, 29 martie. Institutul de agronomie Timisoara. Ora de lucrari practice de fitopatologie // 1966. Inaugurarea noului local al scolii nr. 192  din Bucuresti // 1968. Practica de laborator la Institutul de Petrol si Gaza Bucuresti // 1969, 15 iunie. Defilare cu ocazia zilei pionerilor // 1972, 23 aprilie. Vizita unui grup de pioneri din Pitesti la Muzeul de Istorie a Partidului // 1972, 29 ianuarie. Elevi de la Liceul economic Bistrita invatand scrisul la masina // 1972, 29 ianuarie. Elevi de la Liceul economic Bistrita invatand scrisul la masina // 1972, 8 noiembrie. Laboratorul de masuri si automatizare de la Licul de chimie din Ploiesti // 1972. Ora de atelier la Scoala generala nr. 46. Bucuresti // 1975, 3 noiembrie. Congresul X al U.T.C. // 1975, noiembrie. Spectacol festiv dedicat celui de al X-lea Congres al UTC // 1977. Cuplul Ceausescu la gradinita Intreprinderii textile Moldova din Botosani // 1978, 2 mai. Ziua tineretului. Festivitatea de pe stadionul Republicii din Bucuresti // 1978. Laborator al Facultatii de mecanica a Institutului Politehnic din Cluj // 1979. Laborator de echipamente pentru prelucrarea datelor la Facultatea de mecanica fina din Bucuresti // 1980. Ora de laborator la Liceul industrial metalurgic din Beclean, judetul Bistrita Nasaud // 1982. Liceul agricol Ion Ionescu de la Brad din Roman // 1982. Practica la Institutul de Agronomie din Craiova // 1982. Studenti ai  Institutului Agronomic N. Balcescu din Bucuresti la practica // 1982. Studenti la horticultura la Institutul Agronomic N. Balcescu din Bucuresti // 1982. Tabara pionerilor din Sacele, Gorj // 1983, 3 iunie. Expozitie de lucrari practice la Liceul industrial nr. 2, Bucuresti // 1983, 3 iunie. Expozitie de lucrari practice realizate de elevii Liceului nr. 2 Bucuresti // 1983. Facultatea de constructii navale a Universitatii din Galati // 1984. Cabinetul de limba romana al Scolii generale Livada. jud. Satu Mare // 1984. Ora de curs la Liceul agroindustrial Fierbinti, Ialomita // 1985, 13 aprilie. Simpozionul cu tema Dreptul la educatie, drept fundamental al tinerei generatii // 1985, februarie. Vizita la intreprinderea 23 august // 1985. Brigadieri pe santierul canalului Dunare-Bucuresti // 1986, 19 aprilie. Seminar european studentesc cu tema Contributia invatamantului superior la dezvoltarea economico-sociala // 1986, 23 noiembrie. Tineri de pe Santierul National al Tineretului Dambovita votand la referendum // 1986, 5 august. Festivitatea de deschidere a Santierului National al Tineretului Canalului Dunare-Bucuresti // 1986, iulie. Palatul Pionerilor si Soimilor Patriei // Atelier la Scoala generala 46 din Bucuresti // Atelierele scoala si de prototipuri ale Institutului Politehnic Traian Vuia, Timisoara // Camping // Cantina caminului studentesc 6 Martie. Bucuresti // Cantina Scolii Petrol-Chimie din Ploiesti // Curs la Facultate de Chimie tinut de Ilie Murgulescu // Curs la I.M.F. Cluj // Deschidere an scolar // Deschiderea anului universitar 1970-1971 la Sala Palatului // Elevii Liceului economic Bistrita invatand calculul la masinile electrice // Institutul politehnic Cluj. Facultatea de electronica // Laborator de stiinte sociale la Institutul Petrol si Gaze Bucurest // Laboratorul de mineralogie la Institutul Petrol si Gaze Bucuresti // Liceul agroindustrial din Fierbinti, judetul Ialomita // Liceul industrial energetic nr. 4 Bucuresti // Liceul nr. 39 din Bucuresti. Predarea limbilor staine // Lucrare de diploma a studentilor de la Facultatea de electronica din Bucuresti // Lucrari de laborator la Facultatea de biologie din Bucuresti // Noua cladire a Liceului din Sf. Gheorghe // Ora de curs la Institutul Politehnic din Cluj, Facultatea de electronica // Ora de gimnastica // Ora de laborator la Facultatea de chimie din Institutul Politehnic Timisoara // Ora de laborator la scoala profesionala Unirea din Bucuresti // Ora de practica la Institutul de mine din Petrosani // Predarea limbilor straine la Liceul nr. 29 din Bucuresti // Scoala nou contruita in Bucuresti // Tabara Sacele din judetul Gorj // Tineretul gorjean pe santierul de constructii din Targu Jiu

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, a inițiat și dezvoltat, încă din anul 1966, această direcţie privind educarea prin artă şi cultură, oferind studenţilor posibilitatea de a deveni ei înşişi creatori de artă şi cultură , realizatori de producţii artistice care să fie apreciate, în primul rând, de colegii lor, iubitori şi consumatori ai actului artistic.

Relaţia aceasta de creator-consumator s-a conturat clar în Clubul Cultural Studenţesc unde cele două soluţii alternative se regăsesc integrate în programe de activităţi specifice. Înţelegând rolul culturii în formarea personalitaţii tinerilor, garanţi ai dezvoltării durabile şi ai progresului unei societaţi, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca asigură condiţii pentru desfăşurarea acestui gen de activităţi specifice clubului cultural studenţesc.

Obiectivele fixate ale acestui centru cultural se referă la înfiinţarea şi menţinerea de formaţii artistice studenţeşti, pe genuri diferite, la prezentarea producţiilor artistice proprii în spectacole, festivaluri, concursuri locale, naţionale şi internaţionale precum şi la organizarea unor activitaţi pentru studenţi ca: expozitii, simpozioane, conferinte, lansari de carte, cursuri de dans, serate şi aniversări studenţeşti. Programele şi proiectele clubului sunt concepute de referenţii culturali împreună cu studenţii din formaţii, cu reprezentanţii organizaţiilor studenţeşti din universitate şi cu instructorii - colaboratori de specialitate artistică.

Obiectivele clubului

  • Armonizarea programului cultural la oferta educaţională a instituţiei de învăţământ superior
  • Identificarea unor metode de lucru adecvate pentru ca studenţii să-şi însuşească temeinic datele şi cunoştinţele necesare iniţierii şi promovării unor proiecte de valoare reală
  • Asigurarea condiţiilor corespunzătoare realizării conţinutului practic şi educativ-formativ al proiectului ales
  • Asigurarea modalităţilor de evaluare a proiectelor şi producţiilor artistice realizate prin prezentarea acestora în spectacole, festivaluri, serate studenţeşti, turnee artistice naţionale şi internaţionale
  • Cultivarea sensibilităţii şi expresivităţii în scopul împlinirii personale şi a promovării unei vieţi de calitate.

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici


duminică, 3 februarie 2013

Octavian Goga - Poezii



Poeziile d-lui Octavian Goga au avut darul să deștepte o deosebită luare-aminte a publicului român. Mai toate ziarele și revistele noastre le-au consacrat dări de seamă amănunțite, și unele din ele văd în apariția noului volum „evenimentul literar" al anului din urmă. Efectul produs asupra marelui număr de cetitori credem că provine mai întîi din forma frumoasă în care autorul a știut să exprime cuprinsul „patriotic" al multora din versurile sale. In adevăr, emoțiunile ce le simte și ce ni le transmite tînărul poet sunt izvorîte din viața națională a acelei părți a României în care s-a născut și în mijlocul căreia a trăit, din viața românilor transilvăneni în faza ei de astăzi, caracterizată prin lupta împotriva tendințelor de asuprire etnică predomnitoare în statul lor. 


Ce e drept, patriotismul, ca element de acțiune politică, nu este materie de artă, orcîte abateri s-au comis și se mai comit în contra unei regule așa de simple. Mai ales cei ce n-au destul talent literar caută să-și acopere lipsa prin provocarea unor dispoziții sufletești foarte importante în alte priviri, dar nu în cele estetice. Cu toate acestea, patriotismul este în inimile sincere, în afară de orice tendință politică, un simțimînt adevărat și adînc, și întrucît este astfel, poate fi, în certe împrejurări, născător dc poezie. Și în asemenea împrejurări excepționale ne pare a se afla autorul nostru cînd, într-o parte a poeziilor sale, reprezentă și rezumă iubirea și ura, durerile și speranțele unui neam amenințat în existența sa.


„La noi sunt codri verzi de brad
Și cîmpuri de mătasă ;
La noi atîția fluturi sunt
Și-atîta jale-n casă ;
Privighetori din alte țări
Vin doina să ne-asculte ;
La noi sunt cîntece și flori
Și lacrimi multe, multe,
Pe boltă sus e mai aprins
La noi bătrînul soare,
De cînd pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desișuri,
Și jale duce Murășul
Și duc tustrele Crișuri."
Așa ne spun cele dintîi strofe ale poeziei Noi, iar în Oltul se personifică amintirea trecutului și răzbunarea viitorului, tot cu prilejul unei ape curgătoare, care atrage cu atît mai tare pe poet cu cît valurile ei se duc spre țărmurile binecuvîntate ale României libere.

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici



„De mult, în vremi mai mari la suflet,
Erai și tu haiduc, moșnege,
Cînd domni vicleni jurau pe spadă
Să sfarme sfînta noastră lege :
Tu, frate plînsetelor noastre
Și razvrătirii noastre frate,
Urlai tăriilor amarul
Mîniei tale-nfricoșate.
Slăvite fărmituri a vremii,
De mult v-am îngropat văleatul...
Neputincios pari și tu astăzi —
Te-a-ncins cu lanțuri,.împăratul,
Ca unda ta strivită, gemem
Și noi, tovarășii tăi buni.
Dar de ne-om prăpădi cu toții,
Tu, Oltule, să ne răzbuni !
Să verși, păgîn, potop de apă
Pe șesul holdelor de aur ;
Să piară glia care poartă înstrăinatul nost tezaur ;
Țărîna trupurilor noastre
S-o scurmi de unde ne-ngroparâ
Și să-ți aduni apele toate,
Să ne mutăm în altă țară !"
Dar unde se vede arta scriitorului nu este în patriotismul simțit, ci în manifestarea lui mănținută în dreapta măsură a frumosului. D.e., strofa citată mai sus nu întrebuințează vorbe exagerate „în contra tiranilor barbari", ci zice numai :
„Neputincios pari și tu astăzi —
Te-a-ncins cu lanțuri împăratul,"
și cu cît expresia e mai măsurată, cu atît impresia e mai adîncă. Vechiul adevăr : prin strigăte violente se risipește emoțiunea și dispare, prin vorba stăpînită se păstrează și crește. Și, poate, cea mai frumoasa. strofă a mult admiratei poezii este aceea în care o priveliște descrisă ne încîntă în afară de nota specială a patriotismului :
„La sînul tău vin în amurguri
Sfioase fetele fecioare,
Și dimineața vin neveste
Cu șorțul prins de cingătoare.
Și vin păstori cu gluga albă,
Din fluier povestindu-și dorul,
Și cîte cîntece și lacrimi
Nu duce valul, călătorul..."
Numeam mai sus „excepționale" împrejurârile în cari patriotismul a devenit unul din izvoarele poeziei d-lui Goga și-l inspiră în modul cel mai firesc. Dovada sta în aducerea și descrierea unor figuri obișnuite din viața poporului, cari însă cîștigă deodată — pe lîngă valoarea și menirea lor normalâ — o însemnătate, am putea zice o iluminare și strălucire extraordinară, ce nu se poate explica decît din aprinderea luptei întru apărarca patrimoniului național. Românul din regatul maghiar vede în preotul său nu numai un propovăduitor al religiei, ci mai ales un apostol al naționalității ; în învățătorul și în învățătoarea sa („sfielnica, bălaia dascăliță") pe strejari cari îi păstreaza. comoara limbei și a istoriei românești ca o armă de apărare ; în plugarul, cu tăria și hărnicia lui, în deosebire de tîrgovețul părtaș al unei admimstrații dușmane, o garanție a existenței sale etnice ; în lăutarul șl cîntărețul de la sat, în opoziție cu cel înstrăinat din oraș, pe omul ce-i însuflețește și-i răspîndește cîntecele naționale. Pe cînd la noi, în regatul român, nici preotul, nici învățătorul nu au misiunea specială de a apăra neamul în contra vreunei stăpîniri vrăjmașe, nici între plugar și tîrgoveț, între cîntărețul de la sat și cel de la oraș nu există contrast în privlnța dezvohârii naționale ; și nici lăutarul nu mai este păstrătorul exclusiv al cîntecelor populare. Și acum înțelegem și simțim împreuna cu poetul cînd zice :
CÎNTĂREȚILOR DE LA ORAȘ
Voi n-aveți flori, nici cîntece, nici fluturi,
Căci soarele în țara voastră moare.
Voi în deșert cerșiți pe-a voastră strună
Din cerul sfînt o rază să coboare.
E frig la voi și moartă-i strălucirea
Cetăților cu turnul de aramă,
Bieți cîntâreți cu aripile frînte :
În alte zări cuvîntul meu vă cheamă...
Să piară umbra zidurilor negre
Ce-ntuneca. cîntarea noastră sfîntă,
Curatul chip al farmecilor flrii
Să scînteie cînd glasul nost' cuvîntă,
Căci dumnezeul neamurilor toate,
Subt strălucirea mîndrei bolți albastre,
În codri verzi și-n negrele ogoare
A semănat nădejdea vieții noastre..."
Mai accesibilă gustului obștesc va fi — în înțelesul celor arătate în rîndurile precedente — înfățișarea preotului și a plugarului ca figuri patriotice. Apostol îl și numește poetul pe bătrînul popă, care „de cîrjă sprijinit răsare la portiță":
„Moșneag albit de zile negre,
Așa îl pomenise satul,
Pe pieptârelul lui de lînă
Purtînd un ban de la-mpăratul.
Domol în mijloc se așează,
Și sprijinind încet toiagul,
Clipind din genele cărunte
Începe-a povesti moșneagul...
Întreg norodul ia aminte
Și-ascultă jalnica poveste.
Și fusul se oprește-n mîna
Înduioșatelor neveste,
Moșnegii toți fărîmă lacrimi
Cu genele tremurătoare,
Aprinși feciorn stîng praseaua
Cuțitului din cingătoare.
Din cetățuia strălucirii
Coboară razele de lună
Și pe argintul cărunteței
Din aur împlctesc cunună. —
Cuvine-se hirotonirea
Cu harul ceriurilor ție,
Drept vestitorule apostol
Al unei vremi ce va sa. vie."
Și în poezia Plugaru ne zice:
„La voi aleargă totdeauna
Truditu-mi suflet să se-nchine,
Voi singuri străjuiți altarul
Nădejdii mele de mai bine.
Cînd doarme plugul pe rotile,
În pacea serilor de toamnă
La voi coboară Cosinzeana,
A visurilor noastră doamnă.
Vin crai cu argintate coifuri
Și-n aur zînele bălaie —
Atîta strălucire-ncape
în bordeiașul vost' de paie.
Frați buni ai frunzelor din codru,
Copîi ai mîndrei bolțl albastre,
Sfințiți cu lacrimi și sudoare
Țărîna plaiurilor noastre !
Din casa voastră, unde-n umbră
Plîng doinele și rîde hora
Va străluci odată vremii
Norocul nost' al tuturora."
Și așa de firesc și de puternic este aici simțimîntul poetului, încît el înalță și nobilitează figuri și expresii cari în alte împrejurări s-ar împotrivi la orce mcercare de poezie în limba românească. Un lăutar poate fi poetic de la sine, și ce simpatie duioasa. deșteaptă Barbu Lâutaru în cîntecelul lui Alecsandri ! Dar un lăutar țigan cu numele Nicolae, în prescurtare Laie — care-ți aduce aminte de țigan de laie — și încă un lăutar țigan Laie, căruia îi lipsește un ochi : o asemenea figurâ cu asemenea însușiri și cu asemenea metehne ar părea imposibilă într-o poezie sentimentală. Și totuș, ascukați cum știe să ne povestească autorul :
LA GROAPA LUI LAIE
Am venit să-ți spun o vorbă,
Azi, cînd pleci în țăn maî bune,
Niculae, Laie Chioru,
Cîntăreț din patru 'strune.
Du-l cu tine meșteșugul
Care ne-ntărea soboru,
Meștere a nouă sate,
Lăutare Laie Chioru !
Unde nori-și țin popasul,
In lăcaș de mărgărint,
Șade Domnul cu Sîmpetru
La o masă de argint.
Tu să-ți pleci ușor genunchii
Și ușor să-ți pleci grumazul,
Și pe umerii vioarei
Tu să-ți lași domol obrazul.
Și să cînți un cîntec,
Laie, Cum se cîntă-n sat la noi
Cînd se tînguie ciobanul
După turma lui de oi.
Povesti-va atunci struna înălțimilor albastre
Vremea lungă cîtă jale
Scris-a-n sufletele noastre.
S-ar întuneca pămîntul
C-ar veni, veni, țigane,
Toate stelele s-asculte
Glasul strunei nâzdrăvane.
Blînd zîmbire-ar
Milostivul, lar din geana lui de-argint
Lacrămi-ar cădea-n adîncul Norilor de mărgârint.
Ni s-ar stinge-atunci necazul
Ce de mult ne petrecea :
Între stelele de pazâ
Am avea și noi o stea !"
Cînd suntem mișcați de puterea unui limbagiu poetic care e în stare să dea cetățenia literarî și unor nume proprii așa de familiare; cînd mai cetim strofe ca acestea:
„Domol purcede glas de schije
De la clopotnița dm deal,
Să povestească lumii jalea înstrăinatului Ardeal",
sau
„Și cîtor cîntece la joc
Țineam cu glasul meu ison,
De cîte ori am spus povestea
Lui Alisandru Machidon !
Și ca un cîntec, cum s-a stins
Frumoasa mea copilărie
Și dragostea de două veri
Cu fata popii Irimie",
ne aducem aminte de farmecul poeziilor lui Eminescu, în care pentru întîia oară s-a ivit această particularitate ca un criteriu de măiestrie Umbistică. Am citat atîtea exemple din volumul de care ne ocupăm pentru a lămuri precît ne este cu putință ccle zise despre elementul „patriotic" al multora din poeziile d-lul Goga, despre simțimîntul de care sunt purtate și despre forma în care sunt plăsmuite. Ceea ce ne întărește impresia că în tînârul autor avem un poet dintre cei chemați și aleși este și alt șir de poezii, care n-au a face cu patriotismul, ci sunt din veșnicul tezaur al emoțiunilor omenești, poeziile de veseiîe, de amor, de întristare intimă. Puținele exemple ce le mai adăogăm pentru a întregi caracterizarea noului scriitor le începem cu unul din „cîntecele" sale;
„Măi crîșmare Niculae,
Ce mai zici de lumea asta ?
Dumnezeu să-ți ție vinu
Și norocu și nevasta,!
Cum mai umblă tîrgurile ?
Ți-i cam acru vinul, vere,
Dar ți-e harnică nevasta,
Arz-o focul de muiere !
Bea și tu cu mine astăzi,
Că eu beau să-mi stîmpăr doru.
Parcă-i alta lumea, vere,
Cînd ne zice Laie Chioru.
Laie Chioru — bată-l Domnu !
— El nu vede toate celc ;
Din lăută două știe :
Una-i dor și alta-i jele,
Cînd de dor ne zice Laie,
Tremură cupa pe masă ;
Cînd de jele cîntă Laie,
Zboară cupa pe fereastrâ.
Și-aș aprinde-atuncea satu,
Să-l văd parâ vîlvătaie...
Ochii vineți foc să-i arzâ,
Măi crîșmare Niculae."
Dacă am adus ca exemplu și această poezie, este anume pentru veselia ei zburdalnică, exprimată în forma cea mai potrivită și ca vorbă, și ca ritm, și ca licență de rime („masă — fereastră", „cele — jele", terminate însă cu biruitoarea împărechere „vîlvătaie — Niculae"). Firește că asemenea versuri, avînd puterea sugestlvă a cîntecelor noastre populare cu minunata „frunză-verde", din care saltă adeseori aceeaș voie bunâ și îndrăzneală, nu sunt pe placul celor deprinși cu unele mievrerii (Miévreie (fr.) — dulcegărie.) moderne, și aici cuvîntul franțuzit este poate singur la locul lui, nici al celor stăpîniți de paradigmele clasicismului străin învățat la școală. Dar poezia noastră n-are a face cu efeminarea scrierilor decadente, precum n-are a face cu vreo tradiție de regule înțepenite ; ea este de-a drcptul izvorîtă din cîntecele populare și avînd aici o accentuare de cuvinte mult mai variată decît are, d. e., limba francezâ cu perpetua intonare a silabei din urmă, a devenit mai pronunțată în ritmul ei și mai liberă în rimele ei. Așa este și așa trebuie să rămîie, păstrîndu-și aerul de sănătate și de vigoare și ferindu-se de parada cu un exotism neadaptabil. Nota populară este cu atît mai bine venită în poeziile d-lui Goga cu cît autorul se arată, de altminteri, înzestrat cu acea cultură generală mai înaltă, care distingea și pe Eminescu și a cărei lipsă se simte din îngustimea de vederi și din prematura lîncezire a unora din poeții cei mai lăudați ai literaturei noastre actuale. Ca să mai dăm un exemplu de poezie glumeață, reproducem pe cea mai scurtă, cu următoarele două strofe ușoare :
„Lună, lună, stea vicleană,
Neam de fire de vădanâ,
De ce dorurile mele
Spusu-le-ai la stele ?
Stelele sus călătoare,
Fete mari clevetitoare,
Mi-au spus vîntului oftatul
Și mă știe satul."
Le-am citat și pe acestea, mai ales fiindcă vin de la un poet transilvănean și-l deosebesc de unii din compatrioții săi, al căror stil este adeseori greoi și pedant. Un ultim exemplu, și am terminat multele, poate prea multele citații :
TOAMNA
Văl de brumă arglnție
Smălțuitu-mi-a grădina,
Firelor de tămîiță
Li se uscă rădăcina.
Peste creștet de dumbravă
Norii suri își poartă plumbul,
Cu podoaba zdrențuită
Tremură pe cîmp porumbul.
Și cum de la miazânoapte
Vine vîntul fără milă,
De pe vîrful șurei noastre
Smulge-n zbor cîte-o șindrilă.
De vifornița pâgînă
Se-ndoiesc nucii, bătrînii,
Plînge-un pui de ciocîrlie
Sus pe cumpăna fîntînii.
Îl ascult și simt subt gene
Cum o lacrimă-mi învie :
— Ni se-aseamănă povestea,
Pui golaș de ciocîrlie."
Pe cînd la poeziile vesele autorul lasâ expresiilor frîul mai liber, la cele triste, ca și la cele patriotice, este mai cumpătat în manifestare. Căci de nota tristeței și de nota patriotismului s-a cam abuzat în literatura noastră. Cei ce rîvnesc la muze cred câ trebuie să para. numai-decît melancolici și dezamăgiți, și, privind veselia ca ceva inferior, vor să arate cu orce preț suferințe sentimentale și dureri patriotice. De aici multâ simulare și declamație. în aceste împrejurări exuberanța d-lui Goga la veselie este o reacțiune salutară, iar înfrînarea la tristețe, un merit deosebit : credinciosul, în sfiala lui, se teme de profanarea celor sfinte. Dacă din testamentul lui Năsturel-Herescu, în puterea căruia suntem chemați a da astăzi premiul pe anul 1906, se constată că răposatul întru fericire fondator avea mai cu seamă „în vedere scrieri de pură literaturâ română, în proză și în versuri, precum poeme, drame și comedii serioase — mai ales subiecte naționale — și orce alte opere de înaltă literatură", atunci Academia Română în cazul de față nu-și poate îndeplini mai bine datoria de a executa voința testatorului și misiunea de a încuraja literatura română decît acordînd pentru acest an premiul Năsturel-Herescu volumului de poezii al d-lui Octavian Goga.
Fevruarie, 1906
________________________
1) Raport cetit în Academia Română pentru acordarea unui premiu (1906)
Titu Maiorescu, Critice, vol. II. (București: Minerva, 1906), pp. 393-406.
Titu Maiorescu, Critice, vol. II. (București: Editura pentru literatură, 1967), pp. 458-468.

Aria şi volumul

  Metodă de calcul