Se afișează postările cu eticheta Tratatul de Drept. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tratatul de Drept. Afișați toate postările

marți, 23 ianuarie 2018

Hoțul de cărți


Când mi-am amintit de aceste două poveşti mi-am dorit să le includ într-o carte mai mică, după cum spuneam. Dar rezultatul a fost Hoţul de cărţi, care a ajuns să însemne mult mai mult pentru mine decât mi-aş fi putut imagina vreodată. 




Hoțul de cărți, de Markus Zusak


În copilărie tot auzeam poveşti despre München şi Viena din timpul războiul, când părinţii mei erau copii. Două dintre poveştile spuse de mama m-au marcat. Prima era despre bombardarea Münchenului şi a cerului în flăcări, despre cum totul devenise roşu. A doua era despre ce văzuse ea… 

Când mi-am amintit de aceste două poveşti mi-am dorit să le includ într-o carte mai mică, după cum spuneam. Dar rezultatul a fost Hoţul de cărţi, care a ajuns să însemne mult mai mult pentru mine decât mi-aş fi putut imagina vreodată. Indiferent ce s-ar spune despre carte, de bine sau de rău, eu ştiu că este ce am putut da mai bun din mine, şi nu cred că un scriitor poate să-şi ceară sieşi mai mult de atât.

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici



Am crezut, cred, și voi crede mereu că Holocaustul este unul dintre cele mai dureroase subiecte despre care se poate vorbi. Fără vreo umbră de îndoială, ura nebună a lui Hitler a distrus atâtea vieți încât amintirea lor rămâne mereu vie pentru cei care-au reușit să-i supraviețuiască. Tocmai de aceea este extrem de important ca această perioadă neagră a istoriei omenirii să nu fie nicicând uitată, pentru a nu se permite vreodată unui alt scelerat mânat de frustrare și de dorința de putere să-și dezlănțuie setea de sânge.
Cred cu tărie că una din cele mai bune modalități de-a ne asigura, ca oameni, că o perioadă din trecutul nostru este ținută minte e ficțiunea. Cu toate că există istoria, cu datele, cifrele, statisticile, locurile și numele sale, având un plus de așa-numită obiectivitate, ficțiunea are marele avantaj de a se folosi de cuvinte întocmai cum pictorii se folosesc de culori, pentru a transmite emoții privitorilor.
Astăzi am terminat probabil cel mai emoționant roman despre Holocaust pe care l-am citit vreodată, și pe care voi încerca prin aceste rânduri să vi-l recomand cât mai convingător. Este vorba de cartea lui Markus Zusak, Hoțul de cărți.
Romanul spune povestea micii Liesel Meminger, o fetiță germană trimisă împreună cu fratele ei să locuiască la o familie adoptivă, atunci când tatăl îi este închis, acuzat fiind că ar fi comunist. Fratele fetei moare pe drum, iar la mormântul său, Liesel găsește o carte, Manualul groparului, ce cuprinde, bineînțeles, instrucțiuni pentru îngroparea celor trecuți dincolo. Tatăl ei adoptiv, Hans Hubermann, acordeonist și zugrav, va fi cel care o va deprinde pe mica Liesel cu tainele cititului, îndeletnicire care-o va fascina într-atât pe copilă, încât își va face un obicei din a fura cărți de la incendierile de volume interzise organizate de naziști, din casa soției primarului din Molching, micul oraș german în care este plasată acțiunea, și de oriunde mai apucă. Lucrurile se complică atunci când Max Vandenburg, un tânăr boxer evreu, fiul unui camarad de front al lui Hubermann, este nevoit să se ascundă de teroarea nazistă în pivnița acestuia, spre disperarea întregii familii, care se confruntă dintr-o dată cu problema dificilă pusă de adăpostirea dușmanului numărul unu al Reich-ului hitlerist.
Ceea ce face acest roman să fie cu adevărat remarcabil este felul în care e spusă povestea: totul este privit prin ochii Morții. Da, Moartea, personajul cu coasa (care, apropo, nu are coasă), un narator surprinzător de cald, și chiar amuzant ocazional. Prin ochii Morții este urmărită evoluția lui Liesel, relația ei aparte cu cărțile și cuvintele, deprinderea insultelor colorate de la dura Rosa, mama ei adoptivă,  prietenia ei cu Max, de care o leagă dragostea pentru lectură și coșmarurile recurente, escapadele la furat alături de Rudy Steiner cel ciolănos, blond, cu ochi albaștri, obsedat de Jesse Owens (afro-americanul medaliat cu aur la Olimpiada din vremea lui Hitler), un ideal al naziștilor care nu înțelege nazismul, calitatea ei de unică supraviețuitoare a bombardamentelor de pe strada ei, ce poartă, ca o glumă a sorții, numele Raiului în germană, Himmel.
Cartea e tributul cald adus de către autor puterii cuvintelor de a schimba destine, de a modela caractere. O poveste cu mesaj extraordinar de pozitiv, în ciuda perioadei sumbre în care se petrece. Și tocmai acest mesaj este miezul cald al romanului: curajul, puterea de sacrificiu, altruismul, fac din oameni simpli adevărați eroi. Eroi ale căror povești merită spuse. Chiar și de Moarte, o Moarte care în finalul apoteotic al romanului se declară „bântuită de oameni.”
Zece stele din cinci pentru o carte cu adevărat memorabilă, o poveste plină de viață, cu toate ale ei, spusă de Moarte.   de Alex Szollo 


În această zi de sărbătoare eu mi-am ales ca fel principal de mâncare o carte și am citit. Aproape toată ziua. O carte pe care probabil nu am să o uit niciodată și pe care cred că o voi reciti cândva. Hoțul de cărți. O carte extraordinară, o poveste care te impresionează și te emoționează peste măsură.
„Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar – Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi.”
Povestea lui Liesel ne este împărtășită nouă chiar de către Moarte. Da, vocea naratoarei este cea a Morții care se crede uneori maestrul păpușar și care cutreieră în lung și în lat adunând suflete.
În momentul în care Liesel ajunge în noua sa casă viața îi devine o necunoscută. Ea se atașează foarte mult de tatăl ei adoptiv, Hans Huberman, un om blând și bun, care își ajută fiica să descopere lumea cuvintelor pe care le va folosi mai apoi pentru a-și scrie singură povestea.
Liesel ajunge să fure cărți de oriunde se poate, pentru că dorința ei de a ști, de a învăța este incontrolabilă. Se hrănește cu cuvinte, cu povești.
Ar fi atât de multe de povestit despre această carte, însă în cazul în care nu ați apucat să vedeți filmul omonim, nu vreau să vă stric plăcerea de a o lectura și de a simți emoția aceea care vă va copleși cu siguranță.
Hoțul de cărți este o carte pe care o citești repede, cu toate că la prima vedere cele 570 de pagini te sperie puțin, dar o citești repede pentru că nu îi poți da drumul. Trebuie să-i afli povestea lui Liesel. Și vei tremura alături de ea și vei zâmbi pentru ea, pentru că îți va cuceri inima încă de la început. Nu este o carte ușoară. Este extrem de profundă, iar subiectul este unul despre care noi știm mai mult sau mai puțin doar din cărțile de istorie sau din documentare. A fost o perioadă neagră în Germania și în lumea întreagă, iar povestea de față ne arată una dintre fețele acestei perioade.


Cartea poate fi găsită aici http://www.leadermag.com/cumpara/hotul-de-carti-7610460, iar înainte de a încheia las și câteva fragmente:
„Undeva în toată zăpada, putea să-și vadă inima frântă în două. Fiecare jumătate strălucea și bătea sub tot acel alb.”
„În total, deținea paisprezece cărți, însă a înțeles că povestea ei era alcătuită în mare parte din zece dintre ele. Din acele zece, șase erau furate, una apăruse pe masa din bucătărie, două fuseseră făcute pentru ea de un evreu ascuns și alta îi fusese adusă de o după-amiază cu haină galbenă.”
„O definiție pe care nu o veți găsi în dicționar – A nu pleca: un act de încredere și iubire descifrat deseori de copii.”
„El era nebunul care se pictase în negru și învinsese lumea. Ea era hoțul de cărți fără cuvinte. Aveți încredere în mine, cuvintele urmau să vină, și când vor fi sosit, Liesel le va ține în mână ca pe niște nori și le va presăra ca pe o ploaie.”
„Poate o persoană să fure fericire? Sau este doar o altă interioară și infernală festă omenească?”
„Nu, se gândi Liesel în timp ce mergea. Inima mea este cea obosită.” O inimă de treisprezece ani nu ar trebui să se simtă astfel.”
„Probabil că este corect să spun că, în toți anii în care Hitler a fost la conducere, nici o persoană nu a fost capabilă să-l servească pe Führer la fel de bine ca mine. Un om nu are o inimă ca a mea. Inima omenească este o linie, în timp ce a mea este un cerc și posed abilitatea infinită de a fi la locul potrivit în momentul potrivit. Consecințele acestui lucru sunt că mereu găsesc oameni în cel mai bun moment al lor și în cel mai rău. Văd urâțenia și frumusețea lor și mă întreb cum poate ceva să fie în două feluri în același timp.”
„Cuvintele. De ce trebuiau să existe? Fără ele, nu ar mai fi nimic din toate astea. În lipsa cuvintelor, Fuhrerul nu era nimic. Nu ar fi prizionieri care șchiopătează, nevoia de consolare sau de trucuri cu vorbe care să ne facă să ne simțim mai bine. La ce sunt bune cuvintele?”

Sursa : http://momenteinviata.ro/hotul-de-carti-de-markus-zusak/



Hollywood Action movies 2016 

The Book Thief 2013 - 720p Full English










luni, 18 mai 2015

Examen L Engleză 23.05 - Subiecte si Traducere

Cine are cartea .v-a primi text pentru traducere din carte , 
paginile 45 - 51 + test pag. 119 , 120 , 121 , 135 .
Cei care nu au carte , vor primi textul Xeroxat .
LIMBA ENGLEZĂ
Lect.univ.dr. Alexandra Moraru
A -Z
23.05.
08.00 - 10.00
AMF.B

Paginile 45 - 51din Cartea de Engleză de tradus








Paginile 119 , 120 , 121 135 din Cartea de Engleză , Test





Urmeaza traducerea  Paginile 45 - 51din Cartea de Engleză 
Poate face cineva traducerea pe PC ?














Aria şi volumul

  Metodă de calcul