Prostii voteaza pentru BAC-ul prostiei , prin Legea pentru degradarea invatamantului siasa afectat foarte mult de ministrii incompetenti care au succedat dupa revolta lui Iliescu ! O recunoastere Oficiala a instalarii incompetentei in toate institutiile !
Prostia si incompetenta guvernantilor a invins definitiv la sate si orase !
În Senat: A fost aprobat proiectul de lege cu bacalaureatul profesional
Proiectul de lege privind introducerea bacalaureatului profesional a fost adoptat luni, în plenul Senatului, for decizional, cu 73 de voturi "pentru", 15 "împotrivă" şi o abţinere. Totodată, raportul comisiei de învăţământ a fost aprobat cu 72 de voturi "pentru", 16 "împotrivă" şi 4 abţineri.
Astfel, conform proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73/2010 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995, absolvenţii ciclului superior al liceului care susţin şi promovează examenul de bacalaureat profesional dobândesc, potrivit legii, diploma de bacalaureat profesional, care le dă dreptul de acces pe piaţa muncii, fără drept de acces, însă, în învăţământul superior.
Legea are caracter organic, Senatul fiind for decizional.
Totodată, legea dă dreptul oricărui elev de a da acest examen, din orice liceu, oricare ar fi profilul acestuia, pentru că disciplina de educaţie antreprenorială o parcurg toţi liceenii.
Potrivit legii, examenul pentru bacalaureatul profesional nu schimbă conţinutul programei pe care elevii au parcurs-o pe timpul anilor de liceu, iar probele din examenul de bacalaureat profesional, cronologic, vor fi aşezate înaintea probelor scrise de la examenul de bacalaureat naţional.
Potrivit proiectului de lege, pentru bacalaureatul profesional, elevii vor susţine două probe: un proiect şi o probă practică, precum şi o lucrare scrisă la educaţia antreprenorială. Probele de competenţe sunt comune şi la bacalaureatul naţional şi la bacalaureatul profesional.
Pe de altă parte, dacă o persoană care susţine bacalaureatul profesional vrea să meargă spre învăţământul superior şi se răzgândeşte în aceeaşi sesiune, după o sesiune sau două sesiuni de bacalaureat, el se poate întoarce, poate susţine probele scrise de la bacalaureatul naţional şi, după aceea, are acces spre învăţământul superior.
Finlanda are unul dintre cele mai performante sisteme de invatamant din lume, iar secretul sta in importantele reforme educationale, implementate in urma cu 40 de ani.
Lucrul care contrariaza cel mai mult in acest sistem de invatamant este faptul ca nu se dau teme si nu se fac evaluari pana la o varsta destul de mare, precum in alte state din Occident.Business Insider a trecut in revista "minunile" din scoala finlandeza.
Copiii din Finlanda nu incep scoala pana nu implinesc varsta de sapte ani si toti invata in aceeasi clasa, indiferent de istetimea lor.
Invataceii primesc foarte rar teme sau evaluari pana cand ajung in perioada adolescentei. Mai mult, ei nu sunt deloc evaluati in primii sase ani de scoala, iar primul test adevarat are loc la varsta de 16 ani.
Finlanda investeste cu 30% mai putin decat Statele Unite, pentru fiecare elev, iar acelasi procent reprezinta numarul copiilor care primesc ajutor suplimentar, in primii noua ani, ceea ce in Romania poarta numele de meditatii.
Tara are cel mai mare procent, din Europa, al elevilor care ajung la facultate, 66%, iar 93% dintre finlandezi promoveaza liceul. In acelasi timp, diferenta dintre cei mai slabi si cei mai buni elevieste cea mai mica din lume.
Finlanda pune mare pret pe cercetare si experimente inca din scoala, astfel ca se formeaza clase cu cel mult 16 elevi, care se concentreaza pe experimente practice.
Aproximativ 43% dintre elevii de liceu urmeaza o scoala de dezvoltare a vocatiilor sau abilitatilor, iar toti copiii beneficiaza de un total de 75 de minute de pauza, la scoala, in fiecare zi.
Cel mai usor este sa critici , Preasfinte Daniele , mai greu este sa vrei si sa faci ceva pentru enoriasii care te-au imbogatit pînă dincolo de caciula țuguiată !
Pune-ti mîna , părințele și face-ți ceva pentru poporul Roman , face-ti camine pentru batrani si nevoiasi , ajutati saracii , sprijiniti copii si familiile sarace , că destul v-ați imbuibat pe spinarea lor , prin dîri la botez, dîri la inmormantare , dîri de sărbători , dări pe locul de veci , dari pe spovedanii , numai dări și cam atît face-ți părințele !
Patriarhul Daniel critică dur învăţământul românesc şi "degradarea spirituală şi socială"
"În contextul rezultatelor deosebit de slabe înregistrate la examenul de bacalaureat din ultimii doi ani, cu o medie de promovabilitate de sub 50%, este necesară o analiză sinceră şi lucidă a sistemului de învăţământ din ţara noastră", precizează Patriarhul Daniel într-un mesaj adresat cu ocazia începerii unui nou an şcolar.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, mai spune că ”lipsa de valori perene, de repere credibile şi de motivaţii solide” din societatea şi şcoala românească a atins cote ”alarmante”.
"În contextul rezultatelor deosebit de slabe înregistrate la examenul de bacalaureat din ultimii doi ani, cu o medie de promovabilitate de sub 50%, este necesară o analiză sinceră şi lucidă a sistemului de învăţământ din ţara noastră. Cauzele eşecului din şcoala românească sunt multiple, iar unele dintre acestea au fost şi vor mai fi analizate de specialiştii din diverse instituţii abilitate, în special inconsecvenţa şi instabilitatea sistemului educaţional. La acestea se mai adaugă şi criza spirituală şi morală din societatea românească. Se pare că acumularea de valori intelectuale este tot mai mult înlocuită cu acumularea de bunuri materiale, încât astăzi nu mai valorează mult o cultură aleasă, ci doar o avere frumoasă. Iar dictonul «cine are carte are parte» nu mai este valabil, deoarece oamenii bine pregătiţi sunt prea puţin plătiţi. Prin urmare, acum «cine are carte pleacă departe», adică în străinătate", a mai precizat Patriarhul.
Totodată, Preafericitul relevă faptul că, pentru a opri această "degradare spirituală şi socială, sunt imperativ necesare măsuri legislative şi sociale, dar şi o înnoire spirituală a mentalităţii şi o cultură a valorilor morale".
"Dorim ca la începutul unui nou an şcolar să adresăm câteva îndemnuri care ţin de misiunea Bisericii în promovarea spiritualităţii creştine în actul educaţional, ştiut fiind că educaţia religioasă în familie şi în şcoală presupune cooperarea Bisericii cu aceste două instituţii majore ale poporului nostru. Întrucât în societatea de azi actul educaţional este tot mai mult afectat de secularism sau indiferenţă spirituală, superficialitate şi lipsă de motivaţie sau de entuziasm pentru cunoaştere, este necesar ca, şi prin intermediul educaţiei religioase, elevii să fie îndemnaţi să urmeze pilda multor personalităţi româneşti care prin cultura, erudiţia şi profesionalismul lor au devenit renumiţi în ţară şi în străinătate, deşi proveneau adesea din familii modeste", mai transmite Patriarhul Daniel.
Învăţământul din China a obţinut realizări notabile după 1978. În decurs de trei decenii China a realizat obiective pe care ţările dezvoltate le-au înfăptuit în o sută de ani. La ora actuală în ţara noastră se practică învăţământul obligatoriu de 9 ani şi s-a lichidat analfabetismul în rândul tinerilor. În acelaşi timp tot mai mulţi cetăţeni au acces la facultate.
Guvernul chinez a acordat de-a lungul anilor multă atenţie învăţământului, sublinind importanţa formării resurselor umane pentru prosperitatea statului. Guvernul chinez a sporit necontenit alocaţiile destinate învăţământului în anii aplicării politicii de reformă şi deschidere, stimulând dezvoltarea rapidă a acestuia.
Gu Mingyuan, directorul Institutului de Educaţie din China, a folosit cuvintele „salt" şi „minune" pentru descrierea parcursului de dezvoltare a învăţământului în anii reformei şi deschiderii. El a arătat:
„China a devenit în decurs de 30 de ani dintr-o ţară cu populaţia numeroasă şi cultura înapoiată într-una cu resurse umane bogate. S-a realizat generalizarea învăţământului obligatoriu de 9 ani. Iar învăţământul superior a intrat în etapa cu acces sporit pentru populaţie. Se poate spune că această transformare a fost o minune."
De menţionat că în 1949, când s-a proclamat R.P. Chineză, populaţia neştiutoare de carte depăşea 80 de procente din total. Proporţia cu acces în şcolile primare era de doar 20%, iar la gimnaziu, de 6%. Legea învăţământului obligatoriu a fost promulgată în 1986. Copiii şi adolescenţii aveau garantat accesul în şcoala primară şi gimnaziu. China a realizat în linii mari, prin eforturi susţinute, obiectivul de generalizare a învăţământului obligatoriu de 9 ani.
Wang Dinghua, responsabil de la Ministerul Învăţământului a arătat că ţara noastră a înfăptuit în mai puţin de 30 de ani obiectivul de generalizare a învăţământului obligatoriu, pe când Statele Unite, Japonia şi alte ţări dezvoltate l-au realizat într-o sută de ani. El a precizat:
„99,3% din populaţia ţării beneficiază de învăţământul obligatoriu de 9 ani până la sfârşitul lui 2007. În 98,5% din prefecturi se practică în prezent învăţământul obligatoriu."
Conform „Legii învăţământului obligatoriu", publicate în 2006, cheltuielile pentru şcoală sunt suportate de bugetul de stat. În perioada 2006-2010 autorităţile de la diferite niveluri au la dispoziţie circa 270 miliarde de yuani pentru învăţământul obligatoriu din regiunile rurale. Wang preciza:
„Toţi elevii din regiunile rurale au fost scutiţi de taxele şcolare şi cheltuielile pentru manuale în 2007. Începând din luna septembrie anul acesta au fost scutiţi de taxe şcolare şi elevii din mediul urban aflaţi în etapa învăţământului obligaoriu."
În 1977 s-a reluat în China sistemul examenelor de admitere, suspendat în urma revoluţiei culturale. Redresarea învăţământului superior a oferit un sprijin puternic operei de modernizare a Chinei. Învăţământul superior din China a cunoscut o dezvoltare rapidă în ultimul deceniu. Institutele de învăţământ superior au admis 6 milioane de studenţi în 2008, de 4 ori mai mulţi decât în urmă cu 10 ani. Jiang Gang din Ministerul Învăţământului din China a arătat:
„Guvernul chinez a început să aplice în 1999 noua politică de admitere, sporind numărul studenţilor admişi pentru satisfacerea nevoii de specialişti pentru construcţia socială şi economică şi a nevoilor populaţiei de a se bucura de învăţământ superior. Astfel, în perioada 1999-2008, au fost admişi peste 40 milioane de studenţi."
În Chinafuncţionează un mare număr de instituţii care se ocupă de învăţământul extraşcolar. Printre acestea amintim: palate şi case ale pionierilor, centre pentru copii, instituţii pentru învăţământul prin Internet, pentru meditaţii etc. Aici tineri şi copii pot urma cursuri de muzică, pictură, coregrafie, cursuri de cultură generală şi ştiinţifice ,pentru a şi îmbogăţi bagajul de cunoştiinţe.
China are cel mai mare sistem pentru învăţământul profesional din lume
China dispune de cel mai mare sistem pentru învăţământul profesional din lume, au informat reprezentanţii învăţământului de profil la o conferinţă desfăşurată recent, la Shanghai.
În ultimii 30 de ani, s-au înfiinţat în China peste 14 mii de şcoli profesionale care au pregătit peste 200 de milioane de persoane. Învăţământul profesional se află acum în plin proces de reformă care vizează modernizarea acestuia la standarde internaţionale, proces care se va încheia până în anul 2020.
Sistemul de învăţământ: China vs America vs Moldova
Statisticile arată că numărul copiilor din China iau în serios învăţământul mult mai serios decât cei din America, scrie Miranda Farmer la ziarul colegiului Jones County Junior Collage “The Radionian.” Recent preşedintele JCJC a vizitat China şi la întoarcerea sa a împărtăşit cu echipa ziarului “The Radionian” despre sistemul educaţional din China care cu paşi rapizi îl întrece pe cel din America.
Dacă în America sistemul de educaţie primar a devenit lenos în special cu politica cum ca nici un copil lsă nu fie ăsat în urmă , mulţi profesori trec studenţii dintr-o clasă în alta doar pe neţinând cont de abilităţile studenţilor. Astfel mulţi din elevi ajuns în liceu fără măcar a putea citi. Pofesorii totuşi, nu sunt singurii vinoveţi pentru descreşterea înţelegerii importanţei litarare şi abilităţilor în matematică.
Declinul unităţii familie din societatea modernă este una din aceste caze. Familiile cu un singur părinte au un venit mai mic precum şi mai puţin timp să-i împlinească nevoile mintale şi emoţionale ale copilului. În multe cazuri profesorul este unicul adult din viaţa copilului care se ocupă de educaţia lui însă pentru că într-o clasă sunt mai mulţi copii, profesorul nu poate avea grija de nevoile emoţionale şi mintale la fiecare dintre ei, prezintă Miranda.
Chiar dacă Moldova este despărţită de America de vreo 15 mii kilometri şi multe altele, sistemul de învăţămând este foarte asemănător. Familiile cu un singur părinte sau fără nici unul (ambii plecaţi peste hotare) cu gând să ofere copilului tot ce-i mai bun, uitând de a se oferi pe ei înşisi, trecerea dintr-o clasă în alta a multor elevi care nu fac faţă unor obiecte la şcoală, iar cei care au capacităţi şi muncesc nu ajung prea departe pentru că nu au banii de a “cumpăra” o diplomă cum o fac majoritatea acuma. Astfel, chiar nu suntem nicidecum prea departe de America, la acest capitol.
Se fac glume pe baza Chinei, “Made in China”, însă sistemul de educaţie din “Made in China” chiar are multe lecţii de oferit atât Americii, cât şi Republicii Moldova. Partea pozitivă a lucrurilor este că părinţii chinezi, în cele mai multe regiuni nu au voie să aibă mai mult de un copil. Astfel ei se dedică pe ei înşişi spre a avea o viaţa familială productivă şi plină de armonie. Cuplurile se căsătoresc târziu şi au copii mai târziu decât multe cupluri americane. Ei de asemenea se asigură că oferă copilului lor este sănătos şi bine-educat. Valorile chinezilor au şi ele mult de spus în sistemul de învăţământ. Familiile în China au un cap, care este soţul, cel care are grijă de gospodărie. În mentalitatea chinezilor există respectul şi grija faţă de maturi, o tradiţie care lipseşte culturii Americane, explică Miranda. Eu aş continua că nici Moldova nu se află prea departe de “tradiţiile” americane, de mie imi pasă de mine, eu şi îmisumi…iar restul nu mă interesează. martie 16, 2011 — Alina Druta
Ceea ce cu adevărat este real este faptul că în timp ce elevii în China sunt prezenţi la toate orele pentru a se asigura că vor avea o viaţă mai bună pentru ei şi familiile lor, americanii lipsesc de la ore pentru a avea fun în mall aşteptând la final să primească diploma în educaţie care parcă a fost toată viaţa a lor. În Moldova doar cei din Chişinău au fun la mall, cei de la sate la internet cafe şi baruri. Iar noi ne facem că plouă şi că e “din nou muzică.” Fiecare dintre noi am avut colegi care nu făceau nimic mai mult în liceu sau facultate, decât să încălzească scaunul şi să strice lecţiile, însă s-ar putea să rămânem uimiţi de profesia bombastică pe care o vor mânui în viitor.
Aici cred ca atât americanii, cât şi moldovenii au de învăţat de la chinezi, poate e cazul să zicem că vrem şi noi educaţie “Made in China.” Cine ştie poate anume ea este soluţia la criza politică, socială şi morală în care se cufundă Moldova.
Ecaterina Stepaniuc
Reforma politicii „un copil” a fost amânată
Speculaţiile făcute înaintea lucrărilor celei de a treia sesiuni plenare a celui de-al 18-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez (PCC), potrivit cărora este necesară o relaxare a politicii „un copil” nu au fost confirmate în mesajul final al planurilor de reformă politică. Potrivit agenţiei oficiale de presă chineze XINHUA, creşterea costurilor de trai în familiile din China a determinat chiar şi cuplurile care sunt eligibilie pentru un al doilea copil să nu îl dorească. Totuşi, există o presiune tot mai mare pentru ca politica unui singur copil să fie relaxată la nivel naţional, în special în cazul cuplurilor în care nici soţul, nici soţia nu au fraţi. Prin intermediul unui purtător de cuvânt, Guvernul de la Beijing a anunţat că reformele politice privind planificarea familială vor fi adoptate într-un mod prudent şi bine coordonat, ca răspuns la nevoile actuale şi viitoare. Iată de ce, mulţi au fost surprinşi de faptul că politica unui singur copil nu a fost menţionat în mesajul final al planurilor de reformă, în care au fost stabilite liniile directoare ale guvernului pentru următorul deceniu.
„China este naţiunea cea mai populată din lume, politica de planificare familială fiind una dintre politicile naţionale de bază care a fost derulată corect, în ultimii 30 de ani. Dar, odată cu dezvoltarea economică şi socială, politica unui copil ar trebui să fie schimbată, în consecinţă. Cred că o familie poate avea doi copii, dar nu mai mult. Este o modalitate de a rezolva problemele noastre de îmbătrânire”, a declarat Liu Daoxing, vice-preşedintele Academiei de Ştiinţe Sociale din provincia Henan, cea mai populată provincie a Chinei, cu 100 de milioane de locuitori.
China se confruntă cu o criză a îmbătrânirii, profilată deja, în condiţiile unei populaţii cu vârsta în declin accentuat, în timp ce numărul de persoane aflate în întreţinere devine covârşitoare. Chiar şi aşa, cei care doresc modificarea politicii unui singur copil vor trebui să mai aştepte.
De ce emigrează "creierele călătoare" ale României: student eminent în America, şomer de lux în ţară
Adelin Truşculescu s-a întors în Timişoara natală, după ce a absolvit School of Management de la Universitatea din Boston. Nu găseşte un job în România pentru că este supra-calificat. Aşa că va pleca în Occident
A absolvit facultatea de Business la Boston University în Statele Unite, a învăţat cu specialişti de pe Wall Street şi vrea să se angajeze. Nimic mai firesc în ţara de peste Ocean. O poveste normală într-o lume normală. Misiune imposobilă însă, pentru un timişorean de 22 de ani, care vrea să lucreze acasă, în România.
Nu a găsit oferte pentru nivelul său de pregătire
După o cercetare a ofertelor din România, tânărul a înţeles că nicio instituţie sau companie nu-i poate oferi un post pe măsura competenţelor deprinse în şcoală. Adică un job în care să profeseze pe baza cunoştinţelor şi din care să poată evolua. „Am sentimentul că dacă rămân în România îmi va fi greu să găsesc o slujbă care să mă ajute să cresc din punct de vedere profesional”, mărturiseşte Adelin Truşculescu.
În România, un job în Investment Banking la nivelul cum a lucrat pe Wall Street sau în Cityul londonez, nu există, susţine tânărul. A depus CV-uri în Anglia şi Elveţia, după ce şi-a dat seama că este nevoit să profeseze în altă parte, deşi gândul lui este mereu de a se întorarce.
În America a făcut doi ani de liceu într-unul
Adelin Truşculescu a deprins la Boston University nu numai skill-uri financiare, dar şi eticheta business. Poartă costum încheiat la toţi nasturii, cu cravată.
Povestea tânărului care a urmat cursurile aceluiaşi colegiu ca ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu (Colegiul Naţional Bănăţean), începe în al doilea an de liceu. Adelin a decis să plece „afară” la studii.
Şi-a convins părinţii, apoi a ajuns în Texas, la San Antonio, unde a terminat liceul. „La sfârşitul clasei a 10-a am câştigat un loc în programul Ayusa-Study Abroad sponsorizat de guvernul american pentru a urma clasa a XI-a în Statele Unite. Organizaţia Ayusa m-a pus în legătură cu familia la care, ulterior, am locuit în America (aceasta înfiase un copil din România şi au considerat că cel mai bun contact cu ţara de origine a lui era să găzduiască un tânăr român – n.r.). Părinţii m-au încurajat foarte mult să trăiesc această experienţă, chiar dacă mulţi pot spune că eram trimis afară din cuibul familial mult prea devreme”, povesteşte Adelin.
Puştiul a dat dovadă de o voinţă ieşită din comun. A învăţat doi ani într-unul, a promovat examenele şi la final a fost desemnat unul dintre primii 300 de absolvenţi de liceu din Statele Unite.
Recunoaşterea unui student excepţional
L-am întrebat de ce a ţinut morţiş să studieze în străinătate. „Am plecat pentru experienţă. Am vrut să interacţionez cu oamenii, să cunosc o altă cultură. Iniţial am plecat pentru un an, nici prin gând nu îmi trecea să rămân acolo şi la facultate. Până la urmă am făcut doi ani de liceu într-unul, apoi am depus 20 de aplicaţii la universităţile din SUA şi Marea Britanie”, răspunde Adelin. A fost acceptat la 12.
A ales Boston University - universitate fondată în 1839 cu o reputaţie internaţională fascinantă, din cauza programului de business, focusat pe practică - facultatea de Business (School of Management).
Potivit diplomei de absolvire, la 22 de ani, Adelin se poate lăuda cu o sumă de specializări cum probabil au foarte puţini români: o specializare principală în Managementul Afacerilor, alte două ultra-specializări în Finanţe şi în Management Internaţional, e absolvent al unui programul parelel la nivel de MBA în Management al Investiţiilor şi deţine o specializare secundară în Economie.
La Management Internaţional a fost desemnat „cel mai bun student din promoţie” şi a primit o medalie de aur inclusă într-o plachetă care menţionează acest lucru.
În acest moment, după ce şi-a luat câteva săptămâni de vacanţă, acasă, cu familia, Adelin Truşculescu îşi evaluează ofertele existente în vederea unei decizii.
"Partea umoristică a acestei poveşti este că am fost norocos să împlinesc 21 de ani la sfârşitul anului trei de facultate, astfel am putut să particip la toate evenimentele dedicate absolvenţilor pe tot parcursul anului IV desfăşurate în diverse locaţii din Boston unde este interzis accesul persoanelor sub 21 de ani fiindcă se consumă şi băuturi alcoolice interzise în Statele Unite sub această vârstă”, Adelin Truşculescu, absolvent „summa cum laudae” de Boston University.
TRASEUL
Adelin Truşculescu a fost printre cei mai buni 5% absolvenţi din Statele Unite.
Pleacă pentru clasa a IX în San Antonio, Texas, decide să facă ultimii doi ani de liceu într-unul şi termină, în 2007, între primii 300 de absolvenţi din SUA.
Aplică la 20 de universităţi din State şi Marea Britanie, e acceptat la 12 şi alege School of Management la Boston University.
În anul I a fost ales unul din cei doi reprezentanţi ai studenţilor în conducerea universităţii. Face parte, inclusiv anul următor, din Clubul de finanţe şi Clubul de private equity al universitaţii care se ocupau de investirea fondurilor pe care le primeam.
În anul II este selectat într-un program similar MBA de către liderul unuia dintre primele cinci programe MBA în Managementul Investiţiilor din lume. În ultimul de facultate devine asistentul lui pentru alţi studenţi din anul IV.
Din anul III începe să lucreze ca asistent la două cursuri de statistică managerială şi la o companie de private equity din Boston. Tot în timpul anului trei, este invitat de conducerea universitaţii să facă parte din organizaţia Beta Gamma Sigma (înfinţată in 1913, cuprinde peste 650,000 de membrii, toţi în poziţii de top managment şi care au absolvit în primi 5% din universităţile renumite de business din lume).
În vara dintre anii III şi IV câştigă unul din cele 40 de internship-uri la una din marile bănci de pe Wall Street. Concurenţa a fost de 125 de tineri pe un loc. Astfel lucrează trei luni în produse structurate.
Pleacă un semestru la una din secţiile Boston Univerity din afara Statelor Unite, respectiv la Londra, unde onţine un internship la o mare bancă din City, şi lucrează în leveraged finance şi syndicated loans.
Anul acesta a terminat facultatea „summa cum laudae”, unul din cei 5% din promoţia de 600 de studenţi. Autor: Georgeta Petrovici EVZ.ro
Reteta unui invatamant de succes: fara teme si examene
Finlanda are unul dintre cele mai performante sisteme de invatamant din lume, iar secretul sta in importantele reforme educationale, implementate in urma cu 40 de ani. Lucrul care contrariaza cel mai mult in acest sistem de invatamant este faptul ca nu se dau teme si nu se fac evaluari pana la o varsta destul de mare, precum in alte state din Occident.Business Insider a trecut in revista "minunile" din scoala finlandeza. Educaţia fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la gradiniță până la absolvirea unei universități - “Sunt banii cel mai bine folosiţi din impozitele noastre”. - Elevii au un respect total faţă de profesori, şi se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu şi corect îmbrăcaţi şi pieptănaţi. - Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea (2,50 euro la restaurantul facultăţii). Apoi statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi primul salariu.
Copiii din Finlanda nu incep scoala pana nu implinesc varsta de sapte ani si toti invata in aceeasi clasa, indiferent de istetimea lor.
Invataceii primesc foarte rar teme sau evaluari pana cand ajung in perioada adolescentei. Mai mult, ei nu sunt deloc evaluati in primii sase ani de scoala, iar primul test adevarat are loc la varsta de 16 ani.
Finlanda investeste cu 30% mai putin decat Statele Unite, pentru fiecare elev, iar acelasi procent reprezinta numarul copiilor care primesc ajutor suplimentar, in primii noua ani, ceea ce in Romania poarta numele de meditatii.
Tara are cel mai mare procent, din Europa, al elevilor care ajung la facultate, 66%, iar 93% dintre finlandezi promoveaza liceul. In acelasi timp, diferenta dintre cei mai slabi si cei mai buni elevieste cea mai mica din lume.
Finlanda pune mare pret pe cercetare si experimente inca din scoala, astfel ca se formeaza clase cu cel mult 16 elevi, care se concentreaza pe experimente practice.
Aproximativ 43% dintre elevii de liceu urmeaza o scoala de dezvoltare a vocatiilor sau abilitatilor, iar toti copiii beneficiaza de un total de 75 de minute de pauza, la scoala, in fiecare zi.
Salariu de profesor: 1.900 de euro
De cealalta parte a catedrei, profesorii petrec doar patru ore pe zi in clasa si isi mai iau alte doua ore, in fiecare saptamana, pentru "dezvoltare profesionala". In plus, toti profesorii trebuie sa fi absolvit masterul, care este subventionat in totalitate de stat. De altfel, intregul sistem de invatamant este finantat 100% de stat.
Finlanda are acelasi numar de profesori ca si New York, dar aproape jumatate din numarul de elevi: 600.000, fata de 1,1 milioane de elevi in metropola americana. Doar cel mai bun din zeceabsolventi poate ajunge profesor, in tara scandinava.
Ajungem si la salarii si ne minunam. Salariul minim de inceput al unui profesor finlandez a fost, in 2008, de aproape 22.300 de euro anual, adica aproape 1.900 de euro lunar. O urmare logica? Un sfert dintre copiii care au fost intrebati ce vor sa fie cand o sa creasca au raspuns... profesor!
Profesorii finlandezi se bucura de acelasi respect si statut ca si medicii si avocatii, iar sistemul de invatamant din Finlanda este peste cel al Norvegiei, tara vecina si cu aproximativ aceleasi date demografice si standarde ale vietii.
Toate aceste masuri se vad si in rezultatele copiilor finlandezi. Astfel, in ultimii zece ani, ei s-au clasat pe primul loc sau pe unul dintre primele locuri in studii internationale ce au vizat domenii precum stiintele sau matematica.
Cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii
Secretul finlandezilor
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
Dar secretul este altul: Pe la 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii !
Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras.
by Delia Ariciuc
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12 clase cu medii excelente , vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina? 07:45 – Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri. 09:15 – Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu “scump” din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri… O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.
Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
12:00 – Mincare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor. 16:05 – Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu. 18:30 – Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun. 20:15 – Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu. – “Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca”. – Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. “Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre”. – Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati. – Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt. – Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: “Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor”. – Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data”.
Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata. – “Ziua de lucru” a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera. Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta. – “Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde – ” da.”
Dar exista un secret: Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!!!
Trimiteti textul tuturor profesorilor, parintilor si bunicilor pe care-i cunoasteti !
Dati mai departe ! Poate ajunge si la careva de prin minister, guvern si Parlament !!!
Am citit şi eu articolul acesta cam ca pe un basm… Un basm prea frumos, fără zmei, mai domol şi cuminte decât ştiam că se poate. Nu poţi să afli despre aşa o şcoala-viaţă, fără să te gândeşti cum ar fi să existe în realitatea ta.
Sincer? Mi-a părut întâi puţin aspru, prea spartan pentru a te simţi copil cu toată inima, dar poate că doar aşa, fără griji şi musai cu urcat în cireşi am înteles noi să ne imaginăm copilaria ideală în lipsa unor multe alte repere care, iata, sunt cât se poate de fireşti, fără să ştirbească nimic din bucuria de a fi copil : respect, curăţenie, şi nu doar aceea care poate fi văzută cu ochii, linişte, ordine – cât să-ţi poţi creşte limpede gândurile, bun simţ – împreună – libertate !
Şi întregul sens apare atunci cand realizezi că tot ce doreşti să ţi se întâmple ţie, este ceea ce trebuie să faci chiar tu mai întâi !
Şi parte din efortul de a schimba, de a te schimba, ar fi ideal să fie şi umărul cald al familiei şi oamenii-exemplu pe care să-i ai în suflet cu drag, nu doar din cărţi (deşi, Doamne, ce bine ar fi să mai citim atâtea cărţi !).
Suntem balcanici (asta ar trebui să ne aducă doar renumele de oameni calzi si primitori !) şi copiii noştri or să vorbească şi or să râdă întotdeauna mai tare decât copiii blonzi ai Nordului excesiv de civilizat. Se poate spune excesiv de civilizat? Nu… cam nu ! Civilizat ar trebui să fie mai degrabă un superlativ, o stare de fapt, de gând, de fiecare faptă, de “ce vrei să te faci când o să fii mare”…
Ne mai gândim la asta, pentru copiii noştri…?
Secretul finlandezilor
- “Dacă un copil doreşte să studieze, poate să ajunga medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una saracă”.
- Educaţia fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la gradiniță până la absolvirea unei universități - “Sunt banii cel mai bine folosiţi din impozitele noastre”.
- Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea (2,50 euro la restaurantul facultăţii). Apoi statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi primul salariu.
- Elevii au un respect total faţă de profesori, şi se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu şi corect îmbrăcaţi şi pieptănaţi.
- Într-o şcoală din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelaşi. Sistemul educaţional nu este elitist şi nu urmăreşte producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.
- Preşedinta Finlandei, Tarja Halonen, licenţiată în Drept şi profesoară: “Când îi cert pe studenţii mei, le spun că irosesc banii contribuabililor”.
- Nu există repetenţi, deşi nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv că viaţa însăși nu se trăiește decât o singură dată”. Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.
- “Ziua de lucru”a lui Saili este intensă, de la 8 până la 15. Orele sunt însă scurte, de 45 de minute. Una dintre recreaţii se petrece obligatoriu afară, în aer liber. Se stimulează raţionamentul critic în locul memorizării mecanice. Orele sunt relaxate, există şi cursuri de dansuri de societate, teatru, artă digitală, coafură, arte marţiale, hockey, schi de tură, gastronomie, primul ajutor, dulgherie mecanică sau muzică. Elevii cântă la vioară, chitară electrică sau la ce instrument preferă. Şi, încă o dată, se încurajează gândirea critică și se discută.
- Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai târziu, în viaţă. Chimie, medicină veterinară sau creaţie de jocuri video. Îl întreb dacă este fericit. Fără să clipească, îmi răspunde că da. “
(articol scris de Carlos Manuel Sánchez)
Da, dar secretul este altul: pe la 1600 s-a legiferat că cine nu ştie să scrie şi să citească nu are voie să facă copii !!!
SECRETUL FINLANDEZILOR
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
07:45 - Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Nici un muc de tigara, nici o hirtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri.
09:15 - Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu "scump" din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri... O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire. Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
12:00 - Mincare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.
16:05 - Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.
18:30 - Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina)sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.
20:15 - Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.
- "Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca".
- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. "Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre".
- Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
- Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
- Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.
- Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: "Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor".
- Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data". Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.
- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera. Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.
- "Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit.
Fara sa clipeasca, imi raspunde - " da."
Da, dar secretul este altul: Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!!!
Manu Dorica:
Extraordinar! ce vis frumos: sa fie si in Romania la fel, cu aceeasi tragere de inima!
Complimente pentru articol, am tras si multe invataminte pentru cand voi avea copii.
Toate cele bune!
Petrariu Ionel:
De ce emigrează \"creierele călătoare\" ale României: student eminent în America, şomer de lux în ţară
Adelin Truşculescu s-a întors în Timişoara natală, după ce a absolvit School of Management de la Universitatea din Boston. Nu găseşte un job în România pentru că este supra-calificat. Aşa că va pleca în Occident
A absolvit facultatea de Business la Boston University în Statele Unite, a învăţat cu specialişti de pe Wall Street şi vrea să se angajeze. Nimic mai firesc în ţara de peste Ocean. O poveste normală într-o lume normală. Misiune imposobilă însă, pentru un timişorean de 22 de ani, care vrea să lucreze acasă, în România.
Nu a găsit oferte pentru nivelul său de pregătire
După o cercetare a ofertelor din România, tânărul a înţeles că nicio instituţie sau companie nu-i poate oferi un post pe măsura competenţelor deprinse în şcoală. Adică un job în care să profeseze pe baza cunoştinţelor şi din care să poată evolua. „Am sentimentul că dacă rămân în România îmi va fi greu să găsesc o slujbă care să mă ajute să cresc din punct de vedere profesional”, mărturiseşte Adelin Truşculescu.
În România, un job în Investment Banking la nivelul cum a lucrat pe Wall Street sau în Cityul londonez, nu există, susţine tânărul. A depus CV-uri în Anglia şi Elveţia, după ce şi-a dat seama că este nevoit să profeseze în altă parte, deşi gândul lui este mereu de a se întorarce.
În America a făcut doi ani de liceu într-unul
Adelin Truşculescu a deprins la Boston University nu numai skill-uri financiare, dar şi eticheta business. Poartă costum încheiat la toţi nasturii, cu cravată.
Povestea tânărului care a urmat cursurile aceluiaşi colegiu ca ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu (Colegiul Naţional Bănăţean), începe în al doilea an de liceu. Adelin a decis să plece „afară” la studii.
Şi-a convins părinţii, apoi a ajuns în Texas, la San Antonio, unde a terminat liceul. „La sfârşitul clasei a 10-a am câştigat un loc în programul Ayusa-Study Abroad sponsorizat de guvernul american pentru a urma clasa a XI-a în Statele Unite. Organizaţia Ayusa m-a pus în legătură cu familia la care, ulterior, am locuit în America (aceasta înfiase un copil din România şi au considerat că cel mai bun contact cu ţara de origine a lui era să găzduiască un tânăr român – n.r.). Părinţii m-au încurajat foarte mult să trăiesc această experienţă, chiar dacă mulţi pot spune că eram trimis afară din cuibul familial mult prea devreme”, povesteşte Adelin.
Puştiul a dat dovadă de o voinţă ieşită din comun. A învăţat doi ani într-unul, a promovat examenele şi la final a fost desemnat unul dintre primii 300 de absolvenţi de liceu din Statele Unite.
Recunoaşterea unui student excepţional
L-am întrebat de ce a ţinut morţiş să studieze în străinătate. „Am plecat pentru experienţă. Am vrut să interacţionez cu oamenii, să cunosc o altă cultură. Iniţial am plecat pentru un an, nici prin gând nu îmi trecea să rămân acolo şi la facultate. Până la urmă am făcut doi ani de liceu într-unul, apoi am depus 20 de aplicaţii la universităţile din SUA şi Marea Britanie”, răspunde Adelin. A fost acceptat la 12.
A ales Boston University - universitate fondată în 1839 cu o reputaţie internaţională fascinantă, din cauza programului de business, focusat pe practică - facultatea de Business (School of Management).
Potivit diplomei de absolvire, la 22 de ani, Adelin se poate lăuda cu o sumă de specializări cum probabil au foarte puţini români: o specializare principală în Managementul Afacerilor, alte două ultra-specializări în Finanţe şi în Management Internaţional, e absolvent al unui programul parelel la nivel de MBA în Management al Investiţiilor şi deţine o specializare secundară în Economie.
La Management Internaţional a fost desemnat „cel mai bun student din promoţie” şi a primit o medalie de aur inclusă într-o plachetă care menţionează acest lucru.
În acest moment, după ce şi-a luat câteva săptămâni de vacanţă, acasă, cu familia, Adelin Truşculescu îşi evaluează ofertele existente în vederea unei decizii.
"Partea umoristică a acestei poveşti este că am fost norocos să împlinesc 21 de ani la sfârşitul anului trei de facultate, astfel am putut să particip la toate evenimentele dedicate absolvenţilor pe tot parcursul anului IV desfăşurate în diverse locaţii din Boston unde este interzis accesul persoanelor sub 21 de ani fiindcă se consumă şi băuturi alcoolice interzise în Statele Unite sub această vârstă”, Adelin Truşculescu, absolvent „summa cum laudae” de Boston University.
TRASEUL
Adelin Truşculescu a fost printre cei mai buni 5% absolvenţi din Statele Unite.
Pleacă pentru clasa a IX în San Antonio, Texas, decide să facă ultimii doi ani de liceu într-unul şi termină, în 2007, între primii 300 de absolvenţi din SUA.
Aplică la 20 de universităţi din State şi Marea Britanie, e acceptat la 12 şi alege School of Management la Boston University.
În anul I a fost ales unul din cei doi reprezentanţi ai studenţilor în conducerea universităţii. Face parte, inclusiv anul următor, din Clubul de finanţe şi Clubul de private equity al universitaţii care se ocupau de investirea fondurilor pe care le primeam.
În anul II este selectat într-un program similar MBA de către liderul unuia dintre primele cinci programe MBA în Managementul Investiţiilor din lume. În ultimul de facultate devine asistentul lui pentru alţi studenţi din anul IV.
Din anul III începe să lucreze ca asistent la două cursuri de statistică managerială şi la o companie de private equity din Boston. Tot în timpul anului trei, este invitat de conducerea universitaţii să facă parte din organizaţia Beta Gamma Sigma (înfinţată in 1913, cuprinde peste 650,000 de membrii, toţi în poziţii de top managment şi care au absolvit în primi 5% din universităţile renumite de business din lume).
În vara dintre anii III şi IV câştigă unul din cele 40 de internship-uri la una din marile bănci de pe Wall Street. Concurenţa a fost de 125 de tineri pe un loc. Astfel lucrează trei luni în produse structurate.
Pleacă un semestru la una din secţiile Boston Univerity din afara Statelor Unite, respectiv la Londra, unde onţine un internship la o mare bancă din City, şi lucrează în leveraged finance şi syndicated loans.
Anul acesta a terminat facultatea „summa cum laudae”, unul din cei 5% din promoţia de 600 de studenţi.
Am avut ocazia s-a cunosc un om care a terminat facultatea de la Harvard, sponsorizat de guvern si dupa ce a venit acasa,e somer.Oare cei 300 de oameni care au terminat la Harvard,locul lor nu era undeva sus pentru ce au sponsorizat cei din guvern acesti oameni?
Va doresc sanatate, succese, pace in suflete si lumina in minte!
In China Comunismul este bun - La noi nu ? In timp ce noi ne zbatem in saracie, China comunista isi cosmetizeaza trecutul si il imbraca in costum capitalist. In orase rasar peste noapte zgarie nori care rivalizeaza, si ca inaltime si ca pret, cu cei din New York. In timp ce la noi santierele au inghetat, in China dezvoltatorii sunt pe cai mari: metrul patrat construit se vinde chiar si cu 18.000 de dolari. Criza? O poveste de speriat copiii, par sa spuna chinezii. O tara care si-a construit din temelii metropole grandioase, care fac concurenta New York-ului. In ultimii 20 de ani, chinezii n-au stat, ci au muncit pe branci ca sa ridice zgarie-nori, milioane de apartamente si mii de kilometri de autostrazi. Avantul capitalist al investitorilor a fost ajutat cu vant din pupa de guvernul comunist: cu mana de lucru ieftina si impozite mici si putine. Shanghaiul este acum raiul investitorilor imobiliari din toata lumea.
