Învăţământul din China

Dezvoltarea în trepte a învăţământului din China

Învăţământul din China a obţinut realizări notabile după 1978. În decurs de trei decenii China a realizat obiective pe care ţările dezvoltate le-au înfăptuit în o sută de ani. La ora actuală în ţara noastră se practică învăţământul obligatoriu de 9 ani şi s-a lichidat analfabetismul în rândul tinerilor. În acelaşi timp tot mai mulţi cetăţeni au acces la facultate. Guvernul chinez a acordat de-a lungul anilor multă atenţie învăţământului, sublinind importanţa formării resurselor umane pentru prosperitatea statului. Guvernul chinez a sporit necontenit alocaţiile destinate învăţământului în anii aplicării politicii de reformă şi deschidere, stimulând dezvoltarea rapidă a acestuia. Gu Mingyuan, directorul Institutului de Educaţie din China, a folosit cuvintele „salt" şi „minune" pentru descrierea parcursului de dezvoltare a învăţământului în anii reformei şi deschiderii. El a arătat: „China a devenit în decurs de 30 de ani dintr-o ţară cu populaţia numeroasă şi cultura înapoiată într-una cu resurse umane bogate. S-a realizat generalizarea învăţământului obligatoriu de 9 ani. Iar învăţământul superior a intrat în etapa cu acces sporit pentru populaţie. Se poate spune că această transformare a fost o minune." De menţionat că în 1949, când s-a proclamat R.P. Chineză, populaţia neştiutoare de carte depăşea 80 de procente din total. Proporţia cu acces în şcolile primare era de doar 20%, iar la gimnaziu, de 6%. Legea învăţământului obligatoriu a fost promulgată în 1986. Copiii şi adolescenţii aveau garantat accesul în şcoala primară şi gimnaziu. China a realizat în linii mari, prin eforturi susţinute, obiectivul de generalizare a învăţământului obligatoriu de 9 ani. Wang Dinghua, responsabil de la Ministerul Învăţământului a arătat că ţara noastră a înfăptuit în mai puţin de 30 de ani obiectivul de generalizare a învăţământului obligatoriu, pe când Statele Unite, Japonia şi alte ţări dezvoltate l-au realizat într-o sută de ani. El a precizat: „99,3% din populaţia ţării beneficiază de învăţământul obligatoriu de 9 ani până la sfârşitul lui 2007. În 98,5% din prefecturi se practică în prezent învăţământul obligatoriu." Conform „Legii învăţământului obligatoriu", publicate în 2006, cheltuielile pentru şcoală sunt suportate de bugetul de stat. În perioada 2006-2010 autorităţile de la diferite niveluri au la dispoziţie circa 270 miliarde de yuani pentru învăţământul obligatoriu din regiunile rurale. Wang preciza: „Toţi elevii din regiunile rurale au fost scutiţi de taxele şcolare şi cheltuielile pentru manuale în 2007. Începând din luna septembrie anul acesta au fost scutiţi de taxe şcolare şi elevii din mediul urban aflaţi în etapa învăţământului obligaoriu." În 1977 s-a reluat în China sistemul examenelor de admitere, suspendat în urma revoluţiei culturale. Redresarea învăţământului superior a oferit un sprijin puternic operei de modernizare a Chinei. Învăţământul superior din China a cunoscut o dezvoltare rapidă în ultimul deceniu. Institutele de învăţământ superior au admis 6 milioane de studenţi în 2008, de 4 ori mai mulţi decât în urmă cu 10 ani. Jiang Gang din Ministerul Învăţământului din China a arătat: „Guvernul chinez a început să aplice în 1999 noua politică de admitere, sporind numărul studenţilor admişi pentru satisfacerea nevoii de specialişti pentru construcţia socială şi economică şi a nevoilor populaţiei de a se bucura de învăţământ superior. Astfel, în perioada 1999-2008, au fost admişi peste 40 milioane de studenţi."

 În China funcţionează un mare număr de instituţii care se ocupă de învăţământul extraşcolar. Printre acestea amintim: palate şi case ale  pionierilor, centre pentru copii, instituţii pentru învăţământul prin Internet, pentru meditaţii etc. Aici tineri şi copii  pot urma cursuri de muzică, pictură, coregrafie, cursuri de cultură generală şi ştiinţifice ,pentru a şi îmbogăţi bagajul de cunoştiinţe.

China are cel mai mare sistem pentru învăţământul profesional din lume

China dispune de cel mai mare sistem pentru învăţământul profesional din lume, au informat reprezentanţii învăţământului de profil la o conferinţă desfăşurată recent, la Shanghai. 　

În ultimii 30 de ani, s-au înfiinţat în China peste 14 mii de şcoli profesionale care au pregătit peste 200 de milioane de persoane. Învăţământul profesional se află acum în plin proces de reformă care vizează modernizarea acestuia la standarde internaţionale, proces care se va încheia până în anul 2020.

Sistemul de învăţământ: China vs America vs Moldova

Statisticile arată că numărul copiilor din China iau în serios învăţământul mult mai serios decât cei din America, scrie Miranda Farmer la ziarul colegiului Jones County Junior Collage “The Radionian.” Recent preşedintele JCJC a vizitat China şi la întoarcerea sa a împărtăşit cu echipa ziarului “The Radionian” despre sistemul educaţional din China care cu paşi rapizi îl întrece pe cel din America.

Dacă în America sistemul de educaţie primar a devenit lenos în special cu politica cum ca nici un copil lsă nu fie ăsat în urmă , mulţi profesori trec studenţii dintr-o clasă în alta doar pe neţinând cont de abilităţile studenţilor. Astfel mulţi din elevi ajuns în liceu fără măcar a putea citi. Pofesorii totuşi, nu sunt singurii vinoveţi pentru descreşterea înţelegerii importanţei litarare şi abilităţilor în matematică.

Declinul unităţii familie din societatea modernă este una din aceste caze. Familiile cu un singur părinte au un venit mai mic precum şi mai puţin timp să-i împlinească nevoile mintale şi emoţionale ale copilului. În multe cazuri profesorul este unicul adult din viaţa copilului care se ocupă de educaţia lui însă pentru că într-o clasă sunt mai mulţi copii, profesorul nu poate avea grija de nevoile emoţionale şi mintale la fiecare dintre ei, prezintă Miranda.

Chiar dacă Moldova este despărţită de America de vreo 15 mii kilometri şi multe altele, sistemul de învăţămând este foarte asemănător. Familiile cu un singur părinte sau fără nici unul (ambii plecaţi peste hotare) cu gând să ofere copilului tot ce-i mai bun, uitând de a se oferi pe ei înşisi, trecerea dintr-o clasă în alta a multor elevi care nu fac faţă unor obiecte la şcoală, iar cei care au capacităţi şi muncesc nu ajung prea departe pentru că nu au banii de a “cumpăra” o diplomă cum o fac majoritatea acuma. Astfel, chiar nu suntem nicidecum prea departe de America, la acest capitol.

Se fac glume pe baza Chinei, “Made in China”, însă sistemul de educaţie din “Made in China” chiar are multe lecţii de oferit atât Americii, cât şi Republicii Moldova. Partea pozitivă a lucrurilor este că părinţii chinezi, în cele mai multe regiuni nu au voie să aibă mai mult de un copil. Astfel ei se dedică pe ei înşişi spre a avea o viaţa familială productivă şi plină de armonie. Cuplurile se căsătoresc târziu şi au copii mai târziu decât multe cupluri americane. Ei de asemenea se asigură că oferă copilului lor este sănătos şi bine-educat. Valorile chinezilor au şi ele mult de spus în sistemul de învăţământ. Familiile în China au un cap, care este soţul, cel care are grijă de gospodărie. În mentalitatea chinezilor există respectul şi grija faţă de maturi, o tradiţie care lipseşte culturii Americane, explică Miranda. Eu aş continua că nici Moldova nu se află prea departe de “tradiţiile” americane, de mie imi pasă de mine, eu şi îmisumi…iar restul nu mă interesează.  martie 16, 2011 — Alina Druta

Ceea ce cu adevărat este real este faptul că în timp ce elevii în China sunt prezenţi la toate orele pentru a se asigura că vor avea o viaţă mai bună pentru ei şi familiile lor, americanii lipsesc de la ore pentru a avea fun în mall aşteptând la final să primească diploma în educaţie care parcă a fost toată viaţa a lor. În Moldova doar cei din Chişinău au fun la mall, cei de la sate la internet cafe şi baruri. Iar noi ne facem că plouă şi că e “din nou muzică.” Fiecare dintre noi am avut colegi care nu făceau nimic mai mult în liceu sau facultate, decât să încălzească scaunul şi să strice lecţiile, însă s-ar putea să rămânem uimiţi de profesia bombastică pe care o vor mânui în viitor.

Aici cred ca atât americanii, cât şi moldovenii au de învăţat de la chinezi, poate e cazul să zicem că vrem şi noi educaţie “Made in China.” Cine ştie poate anume ea este soluţia la criza politică, socială şi morală în care se cufundă Moldova.

Ecaterina Stepaniuc

Reforma politicii „un copil” a fost amânată

Speculaţiile făcute înaintea lucrărilor celei de a treia sesiuni plenare a celui de-al 18-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez (PCC), potrivit cărora este necesară o relaxare a politicii „un copil” nu au fost confirmate în mesajul final al planurilor de reformă politică.
Potrivit agenţiei oficiale de presă chineze XINHUA, creşterea costurilor de trai în familiile din China a determinat chiar şi cuplurile care sunt eligibilie pentru un al doilea copil să nu îl dorească. Totuşi, există o presiune tot mai mare pentru ca politica unui singur copil să fie relaxată la nivel naţional, în special în cazul cuplurilor în care nici soţul, nici soţia nu au fraţi.
Prin intermediul unui purtător de cuvânt, Guvernul de la Beijing a anunţat că reformele politice privind planificarea familială vor fi adoptate într-un mod prudent şi bine coordonat, ca răspuns la nevoile actuale şi viitoare.
Iată de ce, mulţi au fost surprinşi de faptul că politica unui singur copil nu a fost menţionat în mesajul final al planurilor de reformă, în care au fost stabilite liniile directoare ale guvernului pentru următorul deceniu.

„China este naţiunea cea mai populată din lume, politica de planificare familială fiind una dintre politicile naţionale de bază care a fost derulată corect, în ultimii 30 de ani. Dar, odată cu dezvoltarea economică şi socială, politica unui copil ar trebui să fie schimbată, în consecinţă. Cred că o familie poate avea doi copii, dar nu mai mult. Este o modalitate de a rezolva problemele noastre de îmbătrânire”, a declarat Liu Daoxing, vice-preşedintele Academiei de Ştiinţe Sociale din provincia Henan, cea mai populată provincie a Chinei, cu 100 de milioane de locuitori.

China se confruntă cu o criză a îmbătrânirii, profilată deja, în condiţiile unei populaţii cu vârsta în declin accentuat, în timp ce numărul de persoane aflate în întreţinere devine covârşitoare. Chiar şi aşa, cei care doresc modificarea politicii unui singur copil vor trebui să mai aştepte.

REFERINŢE >>>>
China se pregăteşte să renunţe la politica unicului copil, pe fondul unei populaţii din ce în ce mai îmbătrânite
STRATFOR | China – O problemă demografică fără precedent prinde contur

https://dantomozei.ro/2013/11/15/china-reforma-politicii-un-copil-a-fost-amanata/