George Calinescu
Balzacianism critic si gratuitatea baroca.S-a afirmat foarte adesea,ca romanele lui G.Calinescu adopta formula balzaciana ca personajele sunt tipuri realizate in maniera clasica si ca discursul auctorial urmeaza o formula in care isi dau mana mai multe tipuri de roman care-l includ,desigur,si pe cel modern.
Exegezele mai noi au gasit exagerata apropierea metodei calinesciene de cea a lui Balzac.In execelentul sau eseu despre romanul romanesc,Arca lui Noe,
Nicolae Manolescu,dupa ce aminteste ca romanul si-a modificat structura odata cu schimbarea claselor sociale care-l creasera,observa ca balzacianismul nu mai putea fi aplicat,"ci"descoperit polemic doar:"la G.Calinescu este un balzacianism fara Balzac".Ducandu-si ideea mai departe si referindu-se,pentru moment,la descrierea "in maniera balzaciana"a casei lui Costache Giurgiuveanu din enigma Otiliei,N.Manolescu observa diferente esentiale in realizarea descriirilor:in timp ce Balzac descria casa Claes ca"un observator oarecare"fara cunostinte deosebite de arta arhitecturala,G. Calinescu pune"spirit de expertiza stiintifica in descrierea casei Giurgiuveanu"
si induce propriile observatii erudite tanarului Felix Sima.In sfarsit daca naratorul calinescian foloseste un limbaj mult prea sofisticat si profesional,cel al lui Balzac este simplu si exact.In final,observand ca Balzac s-a dovedit un execelent creator de viata N.Manolescu crede ca G.Calinescu are vocatia"de a o comenta".Balzacianismul romanului calinescian nu este numai polemic ci si,prin excelenta,critic.
In fine,sa mai aratam ca G.Calinescu a incercat "sa demonstreze vitalitatea formulei balzaciene intr-un moment in care romanul nostru(...)se indreapta spre Proust si altii".Acest lucru s-a nascut-crede N.Manolescu-din convingerea lui G.Calinescu ca romanul romanesc trebuia inca multa vreme sa poposeasca in perimetrul vietii sociale,si ca in consecinta,nu este inca pregatit(datorita structurii societatii romanesti,pentru introspectie psihologism si intelectualism rafinat.
Definit ca intaiul roman de tip clasic,Enigma Otiliei poate fi citit astazi nu doar ca o "fresca din viata burgheziei bucurestene,fixata in niste cadre sociale,precise"ci si ca un "roman comic"cum au observat Ion Negoitescu si N.Manolescu.Primul descopera in Enigma Otiliei"un epic pur si prea tehnic fata alta motivatie decat gratuitatea sa estetica prea evidenta",iar autorul Istoriei critice a literaturii romane trage concluzia ca "urmarind sa repete polemic in romane formula balzaciana,n-a putut evita ca ea sa devina in mainile sale o expresie a comicului si a unui fel de joc estetic de esenta baroca"
In structura romanului lui G.Calinescu alaturi de trasaturi clasice se regasesc si experiente literare moderne,practicate in literatura epocii.In primul rand,
Calinescu manifesta un interes deosebit pentru procesele psihice.Personajele desi sunt construite pentru a ilustra o categorie umana specifica,se disting si prin dimensiunea lor interioara,prin umbiguitatea structurii lor intime.Otilia si Pascalopol sunt naturi enigmatice,iar Felix are o complicatie interioara evidenta.In sfera modernului intra si unele modalitati de caracterizare a personajelor.Astfel,personajele se definesc ca in romanul modern si prin reflectarea lor in constiinta celorlalti eroi.Otilia este pentru Costache Giurgiuveanu "fe-fetita"cuminte si candida,pentru Felix este fata exuberanta si capricioasa;Pascalopol distinge la ea o feminitate precoce,iar Aglae o considera o usuratica
