Vezi și
Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă
Scara de valori a societății romanești
Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani
Destinatii uimitoare pe glob
Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile
Primarul care nu frură
O Nouă Republică
A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.
Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste
Set medical Covid necesar acasă
Inamicul numărul unu al acumulatorilor
Economisirea energiei electrice
Hoțul de cărți
Microbii din organismul uman
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
„Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”
Masca ce omoară virusul O veste de Covid
Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil
Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici
Cartea ia mai degrabă forma jurnalului uneia dintre aceste slujitoare – Offred (femeile își pierd numele proprii și sunt cunoscute mai degrabă doar prin prisma Comandorului căruia îi aparțin – a lui Red – off Red). Femeia își amintește viața pe care o avea înainte, în pasaje interesante care descriu trecerea la noul regim și diferențele principale față de trecut și societatea democratică. Oamenii în general nu mai au voie să citească, iar gândurile și ideile proprii sunt înlocuite de ritualurile noii vieți – drumurile zilnice la băcăniile care mai vând doar câteva alimente, asistatul la pedepsirea celor care încalcă regulile, lipsa produselor esențiale de îngrijire pentru femei, totul sub supravegherea continuă a agenților care se află peste tot și care îndepărtează din societate pe toți cei care se abat de la reguli.
Desigur că dorințele și tentațiile bărbaților încă există, iar comandorii au un club clandestin în care retrăiesc atmosfera vieții de dinainte și se bucură de serviciile femeilor transformate în prostituate. Dacă se va reveni la un model normal de societate, sau lucrurile vor avansa și mai mult veți afla prin intermediul modului original în care se încheie cartea.
Vă recomand Povestea slujitoarei, o lectură plăcută care îți va aduce multe momente de gândire referitoare la lucrurile care par normale și ușurința cu care manipularea transformă democrația în dictatură.
Sursa : https://www.cafeacutaifas.ro/povestea-slujitoarei-margaret-atwood/
Fragment din roman:
“Cand a venit din nou noaptea Ceremoniei, la doua sau trei saptamani dupa aceea, am descoperit ca lucrurile se schimbasera. Simteam o stanjeneala care nu existase pana atunci. Inainte vazusem asta ca pe o indatorire, o indatorire neplacuta care trebuia indeplinita cat mai repede, ca sa scap de ea. Oteleste-te, imi spunea mama inaintea unor examene pe care nu voiam sa le dau sau cand trebuia sa inot in apa rece. La vremea aceea nu ma gandisem prea mult la intelesul frazei, dar avea ceva de-a face cu un metal, cu o armura, iar asta aveam sa fac, aveam sa ma otelesc. Urma sa ma prefac ca nu sunt acolo, ca nu sunt prezenta in carne si oase.
Aceasta stare de absenta, de existenta in afara trupului, fusese valabila si pentru Comandant, acum stiu asta. Probabil ca se gandea la alte lucruri tot timpul cat era cu mine - cu noi - pentru ca Serena Joy era si ea prezenta in noptile acelea. Poate ca se gandea la ceea ce facuse in timpul zilei, la jocul de golf sau la ceea ce mancase la cina. Desi participa cu detasare la actul sexual, acesta trebuia sa fi fost ca un gest automat, ca si cum s-ar fi scarpinat.
Dar in noaptea aceea, prima dupa ce intre noi incepuse acest nou aranjament, indiferent ce-o fi insemnat el - nu-i pot da un nume - mi-a fost jena de el. In primul rand, am simtit ca el chiar se uita la mine, iar asta nu mi-a placut. Becurile erau aprinse, ca de obicei, de vreme ce Serena evita intotdeauna orice lucru care ar fi putut crea o aura de romantism sau de erotism, oricat de mica: lumina cruda se revarsa din tavan, in ciuda baldachinului. Era ca si cum m-as fi aflat pe o masa de operatie, iluminata din plin; ca si cum as fi fost pe o scena.”
“Povestea Slujitoarei” de Margaret Atwood
Este prima întâlnire cu Margaret Atwood, despre care am aflat că este din Canada, scriitoare și critic literar de limbă engleză.
Povestea Slujitoarei (The Handmaid’ Tal) a fost publicată în 1985 și a câștigat premiul Arthur C. Clarke, premiu acordat celui mai bun roman științifico – fantastic publicat în Regatul Unit al Marii Britanii.
Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood prezintă America sub conducerea unui nou regim politic sub denumirea de Galaad, o lume nouă, total schimbată, o distopie. Acțiunea romanului are loc în orașul Cambridge la începutul anilor 2000. Acest regim presupunea interzicerea multor lucruri de bază și avea ca scop spălarea creierelor oamenilor.
Autoarea Margaret Atwood compară regimul Galaadului cu regimul comunist din România:
România, de exemplu, a anticipat Galaadul în anii optzeci, interzicând toate metodele anticoncepționale, obligând populația feminină să treacă prin controale obligatorii pentru depistarea unei sarcini și condiționând promovările și creșterile salariale de fertilitatea persoanei respective.
Principalele victime ale regimului au fost femeile, le-a fost interzis dreptul la muncă și accesul la bani, după care au fost împarțite în categorii – Soții, Marthe, Slujitoare, Mătuși, Econoneveste. Barbații erau încadrați în Comandanți, Agenți sau Îngeri. Iar cei care nu corespundeau, atât femei, cât și bărbați erau trimiși în Colonii, unde moartea era singură.
Toate femeile iși pierd identitatea, slujitoarele purtând nume precum Offred sau Ofwarren, nume ce indică proprietarul acelei femei. Slujitoarele sunt tinere cu potențial fertil, este sunt repartizate în familii avute care nu au copii, unde au rolul de a servi Comandantului un uter fertil. Slujitoarele nu au voie să fumeze, să citească, nu au dreptul să folosească cremă de mâini și sunt obligate să manânce regulat.
Mătușile sunt fete-bătrâne, necăsatorite sau văduve ce invață slujitoarele cum să se poarte în memirea lor. Marthele sunt servitoarele familiilor bogate. Femeile se deosebesc prin culorile uniformelor cu care sunt îmbrăcate.
Povestea este extrasă din jurnalul unei slujitoare – Offred, despre care aflăm că este o tânără în vârsta de 33 de ani ce a fost smulsă de lângă familia ei, și-a pierdut soțul și fetița, pentru a ajunge în casa Comandantului ei unde trebuie să iși ducă la bun sfârșit menirea de a rămâne însârcinată și de a renunța la drepturile de mamă.
Povestea Slujitoarei este o carte minunată ce prezintă nenumărate aspecte ale vieții prin prisma unui regim politic totalitar iar Margaret Atwood o scriitoare fantastică ce nu putea oferi un deznodământ mai puternic decât aceasta.
https://booknation.ro/recenzie-povestea-slujitoarei-de-margaret-atwood-2/
Am citit în trecut romane scrise de Margaret Atwood care mi-au plăcut, altele care mi s-au părut ok și mai puține care nu m-au impresionat. Așteptam așadar momentul să citesc cartea pentru care este cunoscută autoarea și-anume Povestea slujitoarei, un roman ce sper eu că este de interes atât pentru femei, cât și pentru bărbați (dacă una din părți nu înțelege mesajul e cam rău). Mă așteptam să aibă o forță năucitoare și a avut.
Probabil că știți că Povestea slujitoarei e un fel de distopie (zic un fel pentru că nu mi se pare că e prea îndepărtată de realitate, dacă observăm ce s-a întâmplat în trecut și continuă să se întâmple în prezent, numai că sub alte forme) în care femeile și-au pierdut libertatea și sunt nevoite să facă ceea ce li se spune, fără a avea nicio opinie. Mai exact, sunt împărțite pe categorii. Cele fertile sunt trimise la anumite familii pentru a naște copii, cele care nu au această însușire de cele mai multe ori sunt trimise la moarte.
Offred este una din femeile fertile ce ajunge la un Comandant și Nevasta lui pentru a-i ajuta să aibe un moștenitor. L-a pierdut pe soțul ei și pe fiica sa pentru că era la a doua căsătorie, ceea ce nu era permis în acest sistem. Îndepărtați erau și oamenii cu alte orientări, doctorii ce au săvârșit avorturi și bineînțeles, puținele persoane care aveau curajul să înfrunte puterea (fie ei bărbați sau femei). O lume tragică și nefericită aș zice, una care m-a îngrozit și mi-a dat de gândit deoarece nu mi se pare imposibil să ajungem într-un sistem asemănător, echilibrul în care ne aflăm ( în unele țări, că în altele situația e la fel de gravă) este fragil și nesigur.
Ce am reținut:
1. Că deși Offred era prinsă în acest sistem și sacrificase anumite lucruri pentru a supraviețui, gândurile ei încă rămâneau la familia sa, la momentele fericite alături de ei, la libertatea pe care nu o prețuise suficient. Fiica ei e pierdută cine știe pe unde, făcând cine știe ce, soțul ei poate fi mort sau torturat, mama sa e în colonii, acolo unde chiar și cei puternici mor rapid. Speranța o face să creadă că la un moment dat îi va revedea, că ei vor fi bine și pot reveni la normal, la iubire, libertate și fericire.
2. Atunci când ajungi într-un sistem al groazei, violența ajunge să fie ceva obișnuit. Majoritatea oamenilor trec pe lângă zidul unde sunt atârnați oamenii ce au încălcat vreo regulă fără să arunce măcar o privire. Se obișnuiește ca o victimă-bărbat să fie aruncată femeilor pentru a fi pedepsit pentru fapta sa, dacă femeile nu îl lovesc, nu îl chinuie pot fi ele noile ținte, în același timp nu știi dacă cel în care dai este cunoscut, poate soțul, fiul tău. Violența este obligatorie, dacă nu, moartea va fi. Scena asta nu e de uitat.
3. Ai zice că într-o lume în care bărbații au puterea, măcar aceștia ar fi fericiți. Mie nu mi s-a părut că sunt. Dacă nu respectă regulile, pedepsele sunt la fel de crunte. În plus,trebuie să execute mecanic ritualul sexului, la care participă slujitoarea și nevasta ( ca martor incomod, foarte ciudată imaginea).
4. În fiecare societate dusă la extrem va exista întotdeauna o portiță unde regulile nu se respectă. Cei care au puterea vor ști întotdeauna cum să nu respecte ceea ce au spus.
5. Deși aș recomanda cartea oricui datorită subiectului și stilului în care a fost scrisă, nu pot să nu observ că Margaret Atwood întotdeauna face ca personajul feminin principal să fie atrasă de fiecare bărbat care iese în scenă. Chiar dacă nu are nicio legătură cu respectivul, tot îi trece un gând legat de un chip frumos, un trup frumos, un gest, o atracție. Nu mă încântă chestia asta, nu mi se pare realistă. În Povestea slujitoarei aș înțelege totuși de ce a ales să menționeze această atracție fizică, o reacție bănuiesc normală într-o societate cu atât de multe interdicții născută dintr-o societate destul de deschisă la minte.
6. Religia e importantă în acest roman, sistemul clădit aici este format din doi piloni: religie și politică. Ambele greșite, însă ambele puternice. De ținut minte această idee, mai ales în contextul actual.
7. M-am gândit că presiunea pusă asupra femeilor fertile de a face copii pentru familia Comandantului, cu pedepse aspre în cazul în care sarcina nu e dusă la capăt sau copilul nu e sănătos, aduce cu presiunea actuală de a face copii dacă ai trecut de o anumită vârstă. Și în roman, și în România lui 2016 a face copii e un fel de obligație. Iar dacă nu îi ai, nu ești completă, nu ți-ai atins scopul. Cred că e clar că nu sunt de acord.
După cum puteți observa, multe discuții pot începe de la această carte și de aceea cred că trebuie citită, înțeleasă și reținută. Sunt suficienți oameni care nu discriminează în funție de sexul persoanei, însă, din păcate, există și tabăra cealaltă, cu violență, abuzuri, nedreptățire. Povestea slujitoarei nu este o carte ce trebuie să devină realitate. Fiecare dintre noi poate acționa astfel încât să nu fie așa.
