George Cosbuc - Nunta Zamfirei
E lung pamântul, ba e lat,
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Si-avea o fata, - fata lui -
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La închinat.
Si dac-a fost petita des,
E lucru tare cu-nteles,
Dar dintr-al printilor sirag,
Câti au trecut al casei prag,
De buna seama cel mai drag
A fost ales.
El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Rasarit,
Un print frumos si tinerel,
Si fata s-a-ndragit de el.
Ca doara tocmai Viorel
I-a fost menit.
Si s-a pornit apoi cuvânt!
Si patru margini de pamânt
Ce strimte-au fost în largul lor,
Când a pornit s-alerge-n zbor
Acest cuvânt mai calator
Decât un vânt!
Ca ieri, cuvântul din vecini
S-a dus ca astazi prin straini,
Lasând pe toti, din cât afund
O mie de craimi ascund,
Toti craii multului rotund
De veste plini.
Si-atunci din tron s-a ridicat
Un împarat dupa-mparat
Si regii-n purpur s-au încins,
Si doamnele grabit au prins
Sa se gateasca dinadins,
Ca niciodat'.
Iar când a fost de s-a-mplinit
Ajunul zilei de nuntit,
Din munti si vai, de peste mari,
Din larg cuprins de multe zari,
Nuntasi din nouazeci de tari
S-au rascolit.
De cum a dat în fapt de zori
Veneau cu fete si feciori
Trasnind radvanele de crai,
Pe netede poteci de plai:
La tot radvanul patru cai,
Ba patru sori.
Din fundul lumii, mai din sus,
Si din Zorit, si din Apus,
Din cât loc poti gândind sa bati
Venit-au roiuri de-mparati
Cu stema-n frunte si-mbracati
Cum astazi nu-s.
Sosit era batrânul Grui
Cu Sanda si Rusanda lui,
Si T;intes, cel cu trainic rost,
Cu Lia lui sosit a fost,
Si Bardes cel cu adapost
Prin munti sâlhui.
Si altii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n margarint!
Ce fete dragi! Dar ce comori
Pe rochii lungi tesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.
Voinicii cai spumau în salt;
Si-n creasta coifului înalt
Prin vulturi vântul viu vuia,
Vrun print mai tânar când trecea
C-un brat în sold si pe prasea
Cu celalalt.
Iar mai spre-amiazi, din departari
Vazutu-s-a crescând în zari
Radvan cu mire, cu nanasi,
Cu socri mari si cu nuntasi,
Si nouazeci de feciorasi
Veneau calari.
Si ca la mândre nunti de crai
Iesit-a-n cale-ales alai
De sfetnici multi si mult popor
Cu muzici multe-n fruntea lor;
Si drumul tot era covor
De flori de mai.
Iar când alaiul s-a oprit
Si Paltin-crai a starostit
A prins sa sune sunet viu
De treasc si trâmbiti si de chiu -
Dar ce scriu eu? Oricum sa scriu
E nemplinit!
Si-atunci de peste larg pridvor,
Din dalb iatac de foisor
Iesi Zamfira-n mers istet,
Frumoasa ca un gând razlet,
Cu trupul nalt, cu parul cret,
Cu pas usor.
Un trandafir în vai parea;
Mladiul trup i-l încingea
Un brâu de-argint, dar toata-n tot
Frumoasa cât eu nici nu pot
O mai frumoasa sa-mi socot
Cu mintea mea.
Si ea mergând spre Viorel,
De mâna când a prins-o el,
Rosind s-a zapacit de drag, -
Vatavul a dat semn din steag
Si atunci pornira toti sireag
Încetinel.
Si-n vremea cât s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Sa joace-n drum dupa tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdrânganeii la opinci
Ca-n port de sat.
Trei pasi la stânga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de mâini si se desprind,
S-aduna cerc si iar se-ntind,
Si bat pamântul tropotind
În tact usor.
Iar la ospat! Un râu de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, si tot oaspeti rari,
Tot crai si tot craiese mari,
Alaturea cu ghinarari
De neam strain.
A fost atâta chiu si cânt
Cum nu s-a pomenit cuvânt!
Si soarele mirat sta-n loc,
Ca l-a ajuns si-acest noroc,
Sa vada el atâta joc
P-acest pamânt!
De-ai fi vazut cum au jucat
Copilele de împarat,
Frumoase toate si întrulpi,
Cu ochi sireti ca cei de vulpi,
Cu rochii scurte pâna-n pulpi,
Cu par buclat.
Si principi falnici si-ndrazneti,
De-al caror buzdugan istet
Perit-au zmei din iaduri scosi!
De-ai fi vazut jucând voiosi
Si feti-voinici, si feti-frumosi,
Si logofeti.
Ba Penes-împarat, vazând
Pe Barba-Cot, piticul, stând
Pe-un gard de-alaturi privitor,
L-a pus la joc! Si-ntre popor
Sarea piticu-ntr-un picior
De nu-si da rând!
Sunt grei batrânii de pornit,
Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit!
Si s-au pornit barbosii regi
Cu sfetnicii-nvechiti în legi
Si patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.
Si vesel Mugur-împarat
Ca cel dintâi s-a ridicat
Si, cu paharul plin în mâini,
Precum e felul din batrâni
La orice chef între români,
El a-nchinat.
Si-a zis: - "Cât mac e prin livezi,
Atâtia ani la miri urez!
Si-un print la anul! blând si mic,
Sa creasca mare si voinic, -
Iar noi sa mai jucam un pic
Si la botez!
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Si-avea o fata, - fata lui -
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La închinat.
Si dac-a fost petita des,
E lucru tare cu-nteles,
Dar dintr-al printilor sirag,
Câti au trecut al casei prag,
De buna seama cel mai drag
A fost ales.
El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Rasarit,
Un print frumos si tinerel,
Si fata s-a-ndragit de el.
Ca doara tocmai Viorel
I-a fost menit.
Si s-a pornit apoi cuvânt!
Si patru margini de pamânt
Ce strimte-au fost în largul lor,
Când a pornit s-alerge-n zbor
Acest cuvânt mai calator
Decât un vânt!
Ca ieri, cuvântul din vecini
S-a dus ca astazi prin straini,
Lasând pe toti, din cât afund
O mie de craimi ascund,
Toti craii multului rotund
De veste plini.
Si-atunci din tron s-a ridicat
Un împarat dupa-mparat
Si regii-n purpur s-au încins,
Si doamnele grabit au prins
Sa se gateasca dinadins,
Ca niciodat'.
Iar când a fost de s-a-mplinit
Ajunul zilei de nuntit,
Din munti si vai, de peste mari,
Din larg cuprins de multe zari,
Nuntasi din nouazeci de tari
S-au rascolit.
De cum a dat în fapt de zori
Veneau cu fete si feciori
Trasnind radvanele de crai,
Pe netede poteci de plai:
La tot radvanul patru cai,
Ba patru sori.
Din fundul lumii, mai din sus,
Si din Zorit, si din Apus,
Din cât loc poti gândind sa bati
Venit-au roiuri de-mparati
Cu stema-n frunte si-mbracati
Cum astazi nu-s.
Sosit era batrânul Grui
Cu Sanda si Rusanda lui,
Si T;intes, cel cu trainic rost,
Cu Lia lui sosit a fost,
Si Bardes cel cu adapost
Prin munti sâlhui.
Si altii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n margarint!
Ce fete dragi! Dar ce comori
Pe rochii lungi tesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.
Voinicii cai spumau în salt;
Si-n creasta coifului înalt
Prin vulturi vântul viu vuia,
Vrun print mai tânar când trecea
C-un brat în sold si pe prasea
Cu celalalt.
Iar mai spre-amiazi, din departari
Vazutu-s-a crescând în zari
Radvan cu mire, cu nanasi,
Cu socri mari si cu nuntasi,
Si nouazeci de feciorasi
Veneau calari.
Si ca la mândre nunti de crai
Iesit-a-n cale-ales alai
De sfetnici multi si mult popor
Cu muzici multe-n fruntea lor;
Si drumul tot era covor
De flori de mai.
Iar când alaiul s-a oprit
Si Paltin-crai a starostit
A prins sa sune sunet viu
De treasc si trâmbiti si de chiu -
Dar ce scriu eu? Oricum sa scriu
E nemplinit!
Si-atunci de peste larg pridvor,
Din dalb iatac de foisor
Iesi Zamfira-n mers istet,
Frumoasa ca un gând razlet,
Cu trupul nalt, cu parul cret,
Cu pas usor.
Un trandafir în vai parea;
Mladiul trup i-l încingea
Un brâu de-argint, dar toata-n tot
Frumoasa cât eu nici nu pot
O mai frumoasa sa-mi socot
Cu mintea mea.
Si ea mergând spre Viorel,
De mâna când a prins-o el,
Rosind s-a zapacit de drag, -
Vatavul a dat semn din steag
Si atunci pornira toti sireag
Încetinel.
Si-n vremea cât s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Sa joace-n drum dupa tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdrânganeii la opinci
Ca-n port de sat.
Trei pasi la stânga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de mâini si se desprind,
S-aduna cerc si iar se-ntind,
Si bat pamântul tropotind
În tact usor.
Iar la ospat! Un râu de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, si tot oaspeti rari,
Tot crai si tot craiese mari,
Alaturea cu ghinarari
De neam strain.
A fost atâta chiu si cânt
Cum nu s-a pomenit cuvânt!
Si soarele mirat sta-n loc,
Ca l-a ajuns si-acest noroc,
Sa vada el atâta joc
P-acest pamânt!
De-ai fi vazut cum au jucat
Copilele de împarat,
Frumoase toate si întrulpi,
Cu ochi sireti ca cei de vulpi,
Cu rochii scurte pâna-n pulpi,
Cu par buclat.
Si principi falnici si-ndrazneti,
De-al caror buzdugan istet
Perit-au zmei din iaduri scosi!
De-ai fi vazut jucând voiosi
Si feti-voinici, si feti-frumosi,
Si logofeti.
Ba Penes-împarat, vazând
Pe Barba-Cot, piticul, stând
Pe-un gard de-alaturi privitor,
L-a pus la joc! Si-ntre popor
Sarea piticu-ntr-un picior
De nu-si da rând!
Sunt grei batrânii de pornit,
Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit!
Si s-au pornit barbosii regi
Cu sfetnicii-nvechiti în legi
Si patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.
Si vesel Mugur-împarat
Ca cel dintâi s-a ridicat
Si, cu paharul plin în mâini,
Precum e felul din batrâni
La orice chef între români,
El a-nchinat.
Si-a zis: - "Cât mac e prin livezi,
Atâtia ani la miri urez!
Si-un print la anul! blând si mic,
Sa creasca mare si voinic, -
Iar noi sa mai jucam un pic
Si la botez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu