Nunta Zamfirei - G Cosbuc

George Cosbuc - Nunta Zamfirei

E lung pamântul, ba e lat, 
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i, 
Si-avea o fata, - fata lui -
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La închinat.

Si dac-a fost petita des, 
E lucru tare cu-nteles, 
Dar dintr-al printilor sirag, 
Câti au trecut al casei prag, 
De buna seama cel mai drag
A fost ales.

El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Rasarit, 
Un print frumos si tinerel, 
Si fata s-a-ndragit de el.
Ca doara tocmai Viorel
I-a fost menit.

Si s-a pornit apoi cuvânt!
Si patru margini de pamânt
Ce strimte-au fost în largul lor, 
Când a pornit s-alerge-n zbor
Acest cuvânt mai calator
Decât un vânt!

Ca ieri, cuvântul din vecini
S-a dus ca astazi prin straini, 
Lasând pe toti, din cât afund
O mie de craimi ascund, 
Toti craii multului rotund
De veste plini.

Si-atunci din tron s-a ridicat
Un împarat dupa-mparat
Si regii-n purpur s-au încins, 
Si doamnele grabit au prins
Sa se gateasca dinadins, 
Ca niciodat'.

Iar când a fost de s-a-mplinit
Ajunul zilei de nuntit, 
Din munti si vai, de peste mari, 
Din larg cuprins de multe zari, 
Nuntasi din nouazeci de tari
S-au rascolit.

De cum a dat în fapt de zori
Veneau cu fete si feciori
Trasnind radvanele de crai, 
Pe netede poteci de plai:
La tot radvanul patru cai, 
Ba patru sori.

Din fundul lumii, mai din sus, 
Si din Zorit, si din Apus, 
Din cât loc poti gândind sa bati
Venit-au roiuri de-mparati
Cu stema-n frunte si-mbracati
Cum astazi nu-s.

Sosit era batrânul Grui
Cu Sanda si Rusanda lui, 
Si T;intes, cel cu trainic rost, 
Cu Lia lui sosit a fost, 
Si Bardes cel cu adapost
Prin munti sâlhui.

Si altii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n margarint!
Ce fete dragi! Dar ce comori
Pe rochii lungi tesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.

Voinicii cai spumau în salt;
Si-n creasta coifului înalt
Prin vulturi vântul viu vuia, 
Vrun print mai tânar când trecea
C-un brat în sold si pe prasea
Cu celalalt.

Iar mai spre-amiazi, din departari
Vazutu-s-a crescând în zari
Radvan cu mire, cu nanasi, 
Cu socri mari si cu nuntasi, 
Si nouazeci de feciorasi
Veneau calari.

Si ca la mândre nunti de crai
Iesit-a-n cale-ales alai
De sfetnici multi si mult popor
Cu muzici multe-n fruntea lor;
Si drumul tot era covor
De flori de mai.

Iar când alaiul s-a oprit
Si Paltin-crai a starostit
A prins sa sune sunet viu
De treasc si trâmbiti si de chiu -
Dar ce scriu eu? Oricum sa scriu
E nemplinit!

Si-atunci de peste larg pridvor, 
Din dalb iatac de foisor
Iesi Zamfira-n mers istet, 
Frumoasa ca un gând razlet, 
Cu trupul nalt, cu parul cret, 
Cu pas usor.

Un trandafir în vai parea;
Mladiul trup i-l încingea
Un brâu de-argint, dar toata-n tot
Frumoasa cât eu nici nu pot
O mai frumoasa sa-mi socot
Cu mintea mea.

Si ea mergând spre Viorel, 
De mâna când a prins-o el, 
Rosind s-a zapacit de drag, -
Vatavul a dat semn din steag
Si atunci pornira toti sireag
Încetinel.

Si-n vremea cât s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Sa joace-n drum dupa tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci, 
Cu zdrânganeii la opinci
Ca-n port de sat.

Trei pasi la stânga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de mâini si se desprind, 
S-aduna cerc si iar se-ntind, 
Si bat pamântul tropotind
În tact usor.

Iar la ospat! Un râu de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, si tot oaspeti rari, 
Tot crai si tot craiese mari, 
Alaturea cu ghinarari
De neam strain.

A fost atâta chiu si cânt
Cum nu s-a pomenit cuvânt!
Si soarele mirat sta-n loc, 
Ca l-a ajuns si-acest noroc, 
Sa vada el atâta joc
P-acest pamânt!

De-ai fi vazut cum au jucat
Copilele de împarat, 
Frumoase toate si întrulpi, 
Cu ochi sireti ca cei de vulpi, 
Cu rochii scurte pâna-n pulpi, 
Cu par buclat.

Si principi falnici si-ndrazneti, 
De-al caror buzdugan istet
Perit-au zmei din iaduri scosi!
De-ai fi vazut jucând voiosi
Si feti-voinici, si feti-frumosi, 
Si logofeti.

Ba Penes-împarat, vazând
Pe Barba-Cot, piticul, stând
Pe-un gard de-alaturi privitor, 
L-a pus la joc! Si-ntre popor
Sarea piticu-ntr-un picior
De nu-si da rând!

Sunt grei batrânii de pornit, 
Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit!
Si s-au pornit barbosii regi
Cu sfetnicii-nvechiti în legi
Si patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.

Si vesel Mugur-împarat
Ca cel dintâi s-a ridicat
Si, cu paharul plin în mâini, 
Precum e felul din batrâni
La orice chef între români, 
El a-nchinat.

Si-a zis: - "Cât mac e prin livezi, 
Atâtia ani la miri urez!
Si-un print la anul! blând si mic, 
Sa creasca mare si voinic, -
Iar noi sa mai jucam un pic
Si la botez!