Reteta unui invatamant de succes: fara teme si examene
Finlanda are unul dintre cele mai performante sisteme de invatamant din lume, iar secretul sta in importantele reforme educationale, implementate in urma cu 40 de ani.
Lucrul care contrariaza cel mai mult in acest sistem de invatamant este faptul ca nu se dau teme si nu se fac evaluari pana la o varsta destul de mare, precum in alte state din Occident.Business Insider a trecut in revista "minunile" din scoala finlandeza.
Educaţia fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la gradiniță până la absolvirea unei universități - “Sunt banii cel mai bine folosiţi din impozitele noastre”.
- Elevii au un respect total faţă de profesori, şi se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu şi corect îmbrăcaţi şi pieptănaţi.
- Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea (2,50 euro la restaurantul facultăţii). Apoi statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi primul salariu.
PC Computer
Locuinta - O investitie necesara
De la prietenii niștri RELIGIE
LITERATURA și CREDINTA
Economico - Sociale
Politici Fiscale , Sociale
Situatia ECONOMICO-SOCIALA
Stiinta si tehnica
Copiii din Finlanda nu incep scoala pana nu implinesc varsta de sapte ani si toti invata in aceeasi clasa, indiferent de istetimea lor.
Invataceii primesc foarte rar teme sau evaluari pana cand ajung in perioada adolescentei. Mai mult, ei nu sunt deloc evaluati in primii sase ani de scoala, iar primul test adevarat are loc la varsta de 16 ani.
Finlanda investeste cu 30% mai putin decat Statele Unite, pentru fiecare elev, iar acelasi procent reprezinta numarul copiilor care primesc ajutor suplimentar, in primii noua ani, ceea ce in Romania poarta numele de meditatii.
Tara are cel mai mare procent, din Europa, al elevilor care ajung la facultate, 66%, iar 93% dintre finlandezi promoveaza liceul. In acelasi timp, diferenta dintre cei mai slabi si cei mai buni elevieste cea mai mica din lume.
Finlanda pune mare pret pe cercetare si experimente inca din scoala, astfel ca se formeaza clase cu cel mult 16 elevi, care se concentreaza pe experimente practice.
Aproximativ 43% dintre elevii de liceu urmeaza o scoala de dezvoltare a vocatiilor sau abilitatilor, iar toti copiii beneficiaza de un total de 75 de minute de pauza, la scoala, in fiecare zi.
Salariu de profesor: 1.900 de euro
De cealalta parte a catedrei, profesorii petrec doar patru ore pe zi in clasa si isi mai iau alte doua ore, in fiecare saptamana, pentru "dezvoltare profesionala". In plus, toti profesorii trebuie sa fi absolvit masterul, care este subventionat in totalitate de stat. De altfel, intregul sistem de invatamant este finantat 100% de stat.
Finlanda are acelasi numar de profesori ca si New York, dar aproape jumatate din numarul de elevi: 600.000, fata de 1,1 milioane de elevi in metropola americana. Doar cel mai bun din zeceabsolventi poate ajunge profesor, in tara scandinava.
Ajungem si la salarii si ne minunam. Salariul minim de inceput al unui profesor finlandez a fost, in 2008, de aproape 22.300 de euro anual, adica aproape 1.900 de euro lunar. O urmare logica? Un sfert dintre copiii care au fost intrebati ce vor sa fie cand o sa creasca au raspuns... profesor!
Profesorii finlandezi se bucura de acelasi respect si statut ca si medicii si avocatii, iar sistemul de invatamant din Finlanda este peste cel al Norvegiei, tara vecina si cu aproximativ aceleasi date demografice si standarde ale vietii.
Toate aceste masuri se vad si in rezultatele copiilor finlandezi. Astfel, in ultimii zece ani, ei s-au clasat pe primul loc sau pe unul dintre primele locuri in studii internationale ce au vizat domenii precum stiintele sau matematica.
Lucrul care contrariaza cel mai mult in acest sistem de invatamant este faptul ca nu se dau teme si nu se fac evaluari pana la o varsta destul de mare, precum in alte state din Occident.Business Insider a trecut in revista "minunile" din scoala finlandeza.
Educaţia fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la gradiniță până la absolvirea unei universități - “Sunt banii cel mai bine folosiţi din impozitele noastre”.
- Elevii au un respect total faţă de profesori, şi se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu şi corect îmbrăcaţi şi pieptănaţi.
- Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea (2,50 euro la restaurantul facultăţii). Apoi statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi primul salariu.
Alte bloguri !
Politici Sociale
Despre afaceri onlinePC Computer
Locuinta - O investitie necesara
De la prietenii niștri RELIGIE
LITERATURA și CREDINTA
Economico - Sociale
Politici Fiscale , Sociale
Situatia ECONOMICO-SOCIALA
Stiinta si tehnica
Invataceii primesc foarte rar teme sau evaluari pana cand ajung in perioada adolescentei. Mai mult, ei nu sunt deloc evaluati in primii sase ani de scoala, iar primul test adevarat are loc la varsta de 16 ani.
Finlanda investeste cu 30% mai putin decat Statele Unite, pentru fiecare elev, iar acelasi procent reprezinta numarul copiilor care primesc ajutor suplimentar, in primii noua ani, ceea ce in Romania poarta numele de meditatii.
Tara are cel mai mare procent, din Europa, al elevilor care ajung la facultate, 66%, iar 93% dintre finlandezi promoveaza liceul. In acelasi timp, diferenta dintre cei mai slabi si cei mai buni elevieste cea mai mica din lume.
Finlanda pune mare pret pe cercetare si experimente inca din scoala, astfel ca se formeaza clase cu cel mult 16 elevi, care se concentreaza pe experimente practice.
Aproximativ 43% dintre elevii de liceu urmeaza o scoala de dezvoltare a vocatiilor sau abilitatilor, iar toti copiii beneficiaza de un total de 75 de minute de pauza, la scoala, in fiecare zi.
Salariu de profesor: 1.900 de euro
De cealalta parte a catedrei, profesorii petrec doar patru ore pe zi in clasa si isi mai iau alte doua ore, in fiecare saptamana, pentru "dezvoltare profesionala". In plus, toti profesorii trebuie sa fi absolvit masterul, care este subventionat in totalitate de stat. De altfel, intregul sistem de invatamant este finantat 100% de stat.
Finlanda are acelasi numar de profesori ca si New York, dar aproape jumatate din numarul de elevi: 600.000, fata de 1,1 milioane de elevi in metropola americana. Doar cel mai bun din zeceabsolventi poate ajunge profesor, in tara scandinava.
Ajungem si la salarii si ne minunam. Salariul minim de inceput al unui profesor finlandez a fost, in 2008, de aproape 22.300 de euro anual, adica aproape 1.900 de euro lunar. O urmare logica? Un sfert dintre copiii care au fost intrebati ce vor sa fie cand o sa creasca au raspuns... profesor!
Profesorii finlandezi se bucura de acelasi respect si statut ca si medicii si avocatii, iar sistemul de invatamant din Finlanda este peste cel al Norvegiei, tara vecina si cu aproximativ aceleasi date demografice si standarde ale vietii.
Toate aceste masuri se vad si in rezultatele copiilor finlandezi. Astfel, in ultimii zece ani, ei s-au clasat pe primul loc sau pe unul dintre primele locuri in studii internationale ce au vizat domenii precum stiintele sau matematica.
Cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii
Secretul finlandezilor
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
Dar secretul este altul: Pe la 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii !
Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
by Delia Ariciuc
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12 clase cu medii excelente , vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
07:45 – Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
09:15 – Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu “scump” din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri… O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.
07:45 – Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
09:15 – Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu “scump” din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri… O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.
Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
12:00 – Mincare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor. 16:05 – Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu. 18:30 – Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun. 20:15 – Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu. – “Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca”. – Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. “Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre”. – Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei.
Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati. – Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt. – Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: “Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor”. – Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data”.
Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati. – Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt. – Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: “Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor”. – Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data”.
Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata. – “Ziua de lucru” a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera. Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta. – “Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde – ” da.”
Dar exista un secret: Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!!!
Trimiteti textul tuturor profesorilor, parintilor si bunicilor pe care-i cunoasteti !
Dati mai departe ! Poate ajunge si la careva de prin minister, guvern si Parlament !!!
Am citit şi eu articolul acesta cam ca pe un basm… Un basm prea frumos, fără zmei, mai domol şi cuminte decât ştiam că se poate. Nu poţi să afli despre aşa o şcoala-viaţă, fără să te gândeşti cum ar fi să existe în realitatea ta.
Sincer? Mi-a părut întâi puţin aspru, prea spartan pentru a te simţi copil cu toată inima, dar poate că doar aşa, fără griji şi musai cu urcat în cireşi am înteles noi să ne imaginăm copilaria ideală în lipsa unor multe alte repere care, iata, sunt cât se poate de fireşti, fără să ştirbească nimic din bucuria de a fi copil : respect, curăţenie, şi nu doar aceea care poate fi văzută cu ochii, linişte, ordine – cât să-ţi poţi creşte limpede gândurile, bun simţ – împreună – libertate !
Şi întregul sens apare atunci cand realizezi că tot ce doreşti să ţi se întâmple ţie, este ceea ce trebuie să faci chiar tu mai întâi !
Şi parte din efortul de a schimba, de a te schimba, ar fi ideal să fie şi umărul cald al familiei şi oamenii-exemplu pe care să-i ai în suflet cu drag, nu doar din cărţi (deşi, Doamne, ce bine ar fi să mai citim atâtea cărţi !).
Suntem balcanici (asta ar trebui să ne aducă doar renumele de oameni calzi si primitori !) şi copiii noştri or să vorbească şi or să râdă întotdeauna mai tare decât copiii blonzi ai Nordului excesiv de civilizat. Se poate spune excesiv de civilizat? Nu… cam nu ! Civilizat ar trebui să fie mai degrabă un superlativ, o stare de fapt, de gând, de fiecare faptă, de “ce vrei să te faci când o să fii mare”…
Ne mai gândim la asta, pentru copiii noştri…?
Secretul finlandezilor
- “Dacă un copil doreşte să studieze, poate să ajunga medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una saracă”.
- Educaţia fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la gradiniță până la absolvirea unei universități - “Sunt banii cel mai bine folosiţi din impozitele noastre”.
- Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea (2,50 euro la restaurantul facultăţii). Apoi statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi primul salariu.
- Elevii au un respect total faţă de profesori, şi se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu şi corect îmbrăcaţi şi pieptănaţi.
- Într-o şcoală din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelaşi. Sistemul educaţional nu este elitist şi nu urmăreşte producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.
- Preşedinta Finlandei, Tarja Halonen, licenţiată în Drept şi profesoară: “Când îi cert pe studenţii mei, le spun că irosesc banii contribuabililor”.
- Nu există repetenţi, deşi nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv că viaţa însăși nu se trăiește decât o singură dată”. Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.
- “Ziua de lucru” a lui Saili este intensă, de la 8 până la 15. Orele sunt însă scurte, de 45 de minute. Una dintre recreaţii se petrece obligatoriu afară, în aer liber. Se stimulează raţionamentul critic în locul memorizării mecanice. Orele sunt relaxate, există şi cursuri de dansuri de societate, teatru, artă digitală, coafură, arte marţiale, hockey, schi de tură, gastronomie, primul ajutor, dulgherie mecanică sau muzică. Elevii cântă la vioară, chitară electrică sau la ce instrument preferă. Şi, încă o dată, se încurajează gândirea critică și se discută.
- Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai târziu, în viaţă. Chimie, medicină veterinară sau creaţie de jocuri video. Îl întreb dacă este fericit. Fără să clipească, îmi răspunde că da. “
(articol scris de Carlos Manuel Sánchez)
Da, dar secretul este altul: pe la 1600 s-a legiferat că cine nu ştie să scrie şi să citească nu are voie să facă copii !!!
SECRETUL FINLANDEZILOR
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
07:45 - Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Nici un muc de tigara, nici o hirtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri.
09:15 - Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu "scump" din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri... O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire. Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
12:00 - Mincare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.
16:05 - Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.
18:30 - Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina)sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.
20:15 - Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.
- "Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca".
- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. "Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre".
- Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
- Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
- Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.
- Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: "Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor".
- Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data". Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.
- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera. Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.
- "Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit.
Fara sa clipeasca, imi raspunde - " da."
Da, dar secretul este altul: Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!!!
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
07:45 - Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Nici un muc de tigara, nici o hirtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri.
09:15 - Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu "scump" din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri... O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire. Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
12:00 - Mincare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.
16:05 - Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.
18:30 - Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina)sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.
20:15 - Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.
- "Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca".
- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. "Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre".
- Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
- Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
- Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.
- Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: "Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor".
- Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data". Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.
- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera. Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.
- "Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit.
Fara sa clipeasca, imi raspunde - " da."
Da, dar secretul este altul: Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!!!
Manu Dorica:
Extraordinar! ce vis frumos: sa fie si in Romania la fel, cu aceeasi tragere de inima!
Complimente pentru articol, am tras si multe invataminte pentru cand voi avea copii.
Toate cele bune!
Extraordinar! ce vis frumos: sa fie si in Romania la fel, cu aceeasi tragere de inima!
Complimente pentru articol, am tras si multe invataminte pentru cand voi avea copii.
Toate cele bune!
Petrariu Ionel:
De ce emigrează \"creierele călătoare\" ale României: student eminent în America, şomer de lux în ţară
Adelin Truşculescu s-a întors în Timişoara natală, după ce a absolvit School of Management de la Universitatea din Boston. Nu găseşte un job în România pentru că este supra-calificat. Aşa că va pleca în Occident
A absolvit facultatea de Business la Boston University în Statele Unite, a învăţat cu specialişti de pe Wall Street şi vrea să se angajeze. Nimic mai firesc în ţara de peste Ocean. O poveste normală într-o lume normală. Misiune imposobilă însă, pentru un timişorean de 22 de ani, care vrea să lucreze acasă, în România.
Nu a găsit oferte pentru nivelul său de pregătire
După o cercetare a ofertelor din România, tânărul a înţeles că nicio instituţie sau companie nu-i poate oferi un post pe măsura competenţelor deprinse în şcoală. Adică un job în care să profeseze pe baza cunoştinţelor şi din care să poată evolua. „Am sentimentul că dacă rămân în România îmi va fi greu să găsesc o slujbă care să mă ajute să cresc din punct de vedere profesional”, mărturiseşte Adelin Truşculescu.
În România, un job în Investment Banking la nivelul cum a lucrat pe Wall Street sau în Cityul londonez, nu există, susţine tânărul. A depus CV-uri în Anglia şi Elveţia, după ce şi-a dat seama că este nevoit să profeseze în altă parte, deşi gândul lui este mereu de a se întorarce.
În America a făcut doi ani de liceu într-unul
Adelin Truşculescu a deprins la Boston University nu numai skill-uri financiare, dar şi eticheta business. Poartă costum încheiat la toţi nasturii, cu cravată.
Povestea tânărului care a urmat cursurile aceluiaşi colegiu ca ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu (Colegiul Naţional Bănăţean), începe în al doilea an de liceu. Adelin a decis să plece „afară” la studii.
Şi-a convins părinţii, apoi a ajuns în Texas, la San Antonio, unde a terminat liceul. „La sfârşitul clasei a 10-a am câştigat un loc în programul Ayusa-Study Abroad sponsorizat de guvernul american pentru a urma clasa a XI-a în Statele Unite. Organizaţia Ayusa m-a pus în legătură cu familia la care, ulterior, am locuit în America (aceasta înfiase un copil din România şi au considerat că cel mai bun contact cu ţara de origine a lui era să găzduiască un tânăr român – n.r.). Părinţii m-au încurajat foarte mult să trăiesc această experienţă, chiar dacă mulţi pot spune că eram trimis afară din cuibul familial mult prea devreme”, povesteşte Adelin.
Puştiul a dat dovadă de o voinţă ieşită din comun. A învăţat doi ani într-unul, a promovat examenele şi la final a fost desemnat unul dintre primii 300 de absolvenţi de liceu din Statele Unite.
Recunoaşterea unui student excepţional
L-am întrebat de ce a ţinut morţiş să studieze în străinătate. „Am plecat pentru experienţă. Am vrut să interacţionez cu oamenii, să cunosc o altă cultură. Iniţial am plecat pentru un an, nici prin gând nu îmi trecea să rămân acolo şi la facultate. Până la urmă am făcut doi ani de liceu într-unul, apoi am depus 20 de aplicaţii la universităţile din SUA şi Marea Britanie”, răspunde Adelin. A fost acceptat la 12.
A ales Boston University - universitate fondată în 1839 cu o reputaţie internaţională fascinantă, din cauza programului de business, focusat pe practică - facultatea de Business (School of Management).
Potivit diplomei de absolvire, la 22 de ani, Adelin se poate lăuda cu o sumă de specializări cum probabil au foarte puţini români: o specializare principală în Managementul Afacerilor, alte două ultra-specializări în Finanţe şi în Management Internaţional, e absolvent al unui programul parelel la nivel de MBA în Management al Investiţiilor şi deţine o specializare secundară în Economie.
La Management Internaţional a fost desemnat „cel mai bun student din promoţie” şi a primit o medalie de aur inclusă într-o plachetă care menţionează acest lucru.
În acest moment, după ce şi-a luat câteva săptămâni de vacanţă, acasă, cu familia, Adelin Truşculescu îşi evaluează ofertele existente în vederea unei decizii.
"Partea umoristică a acestei poveşti este că am fost norocos să împlinesc 21 de ani la sfârşitul anului trei de facultate, astfel am putut să particip la toate evenimentele dedicate absolvenţilor pe tot parcursul anului IV desfăşurate în diverse locaţii din Boston unde este interzis accesul persoanelor sub 21 de ani fiindcă se consumă şi băuturi alcoolice interzise în Statele Unite sub această vârstă”, Adelin Truşculescu, absolvent „summa cum laudae” de Boston University.
TRASEUL
Adelin Truşculescu a fost printre cei mai buni 5% absolvenţi din Statele Unite.
Pleacă pentru clasa a IX în San Antonio, Texas, decide să facă ultimii doi ani de liceu într-unul şi termină, în 2007, între primii 300 de absolvenţi din SUA.
Aplică la 20 de universităţi din State şi Marea Britanie, e acceptat la 12 şi alege School of Management la Boston University.
În anul I a fost ales unul din cei doi reprezentanţi ai studenţilor în conducerea universităţii. Face parte, inclusiv anul următor, din Clubul de finanţe şi Clubul de private equity al universitaţii care se ocupau de investirea fondurilor pe care le primeam.
În anul II este selectat într-un program similar MBA de către liderul unuia dintre primele cinci programe MBA în Managementul Investiţiilor din lume. În ultimul de facultate devine asistentul lui pentru alţi studenţi din anul IV.
Din anul III începe să lucreze ca asistent la două cursuri de statistică managerială şi la o companie de private equity din Boston. Tot în timpul anului trei, este invitat de conducerea universitaţii să facă parte din organizaţia Beta Gamma Sigma (înfinţată in 1913, cuprinde peste 650,000 de membrii, toţi în poziţii de top managment şi care au absolvit în primi 5% din universităţile renumite de business din lume).
În vara dintre anii III şi IV câştigă unul din cele 40 de internship-uri la una din marile bănci de pe Wall Street. Concurenţa a fost de 125 de tineri pe un loc. Astfel lucrează trei luni în produse structurate.
Pleacă un semestru la una din secţiile Boston Univerity din afara Statelor Unite, respectiv la Londra, unde onţine un internship la o mare bancă din City, şi lucrează în leveraged finance şi syndicated loans.
Anul acesta a terminat facultatea „summa cum laudae”, unul din cei 5% din promoţia de 600 de studenţi.
Am avut ocazia s-a cunosc un om care a terminat facultatea de la Harvard, sponsorizat de guvern si dupa ce a venit acasa,e somer.Oare cei 300 de oameni care au terminat la Harvard,locul lor nu era undeva sus pentru ce au sponsorizat cei din guvern acesti oameni?
Va doresc sanatate, succese, pace in suflete si lumina in minte!
De ce emigrează \"creierele călătoare\" ale României: student eminent în America, şomer de lux în ţară
Adelin Truşculescu s-a întors în Timişoara natală, după ce a absolvit School of Management de la Universitatea din Boston. Nu găseşte un job în România pentru că este supra-calificat. Aşa că va pleca în Occident
A absolvit facultatea de Business la Boston University în Statele Unite, a învăţat cu specialişti de pe Wall Street şi vrea să se angajeze. Nimic mai firesc în ţara de peste Ocean. O poveste normală într-o lume normală. Misiune imposobilă însă, pentru un timişorean de 22 de ani, care vrea să lucreze acasă, în România.
Nu a găsit oferte pentru nivelul său de pregătire
După o cercetare a ofertelor din România, tânărul a înţeles că nicio instituţie sau companie nu-i poate oferi un post pe măsura competenţelor deprinse în şcoală. Adică un job în care să profeseze pe baza cunoştinţelor şi din care să poată evolua. „Am sentimentul că dacă rămân în România îmi va fi greu să găsesc o slujbă care să mă ajute să cresc din punct de vedere profesional”, mărturiseşte Adelin Truşculescu.
În România, un job în Investment Banking la nivelul cum a lucrat pe Wall Street sau în Cityul londonez, nu există, susţine tânărul. A depus CV-uri în Anglia şi Elveţia, după ce şi-a dat seama că este nevoit să profeseze în altă parte, deşi gândul lui este mereu de a se întorarce.
În America a făcut doi ani de liceu într-unul
Adelin Truşculescu a deprins la Boston University nu numai skill-uri financiare, dar şi eticheta business. Poartă costum încheiat la toţi nasturii, cu cravată.
Povestea tânărului care a urmat cursurile aceluiaşi colegiu ca ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu (Colegiul Naţional Bănăţean), începe în al doilea an de liceu. Adelin a decis să plece „afară” la studii.
Şi-a convins părinţii, apoi a ajuns în Texas, la San Antonio, unde a terminat liceul. „La sfârşitul clasei a 10-a am câştigat un loc în programul Ayusa-Study Abroad sponsorizat de guvernul american pentru a urma clasa a XI-a în Statele Unite. Organizaţia Ayusa m-a pus în legătură cu familia la care, ulterior, am locuit în America (aceasta înfiase un copil din România şi au considerat că cel mai bun contact cu ţara de origine a lui era să găzduiască un tânăr român – n.r.). Părinţii m-au încurajat foarte mult să trăiesc această experienţă, chiar dacă mulţi pot spune că eram trimis afară din cuibul familial mult prea devreme”, povesteşte Adelin.
Puştiul a dat dovadă de o voinţă ieşită din comun. A învăţat doi ani într-unul, a promovat examenele şi la final a fost desemnat unul dintre primii 300 de absolvenţi de liceu din Statele Unite.
Recunoaşterea unui student excepţional
L-am întrebat de ce a ţinut morţiş să studieze în străinătate. „Am plecat pentru experienţă. Am vrut să interacţionez cu oamenii, să cunosc o altă cultură. Iniţial am plecat pentru un an, nici prin gând nu îmi trecea să rămân acolo şi la facultate. Până la urmă am făcut doi ani de liceu într-unul, apoi am depus 20 de aplicaţii la universităţile din SUA şi Marea Britanie”, răspunde Adelin. A fost acceptat la 12.
A ales Boston University - universitate fondată în 1839 cu o reputaţie internaţională fascinantă, din cauza programului de business, focusat pe practică - facultatea de Business (School of Management).
Potivit diplomei de absolvire, la 22 de ani, Adelin se poate lăuda cu o sumă de specializări cum probabil au foarte puţini români: o specializare principală în Managementul Afacerilor, alte două ultra-specializări în Finanţe şi în Management Internaţional, e absolvent al unui programul parelel la nivel de MBA în Management al Investiţiilor şi deţine o specializare secundară în Economie.
La Management Internaţional a fost desemnat „cel mai bun student din promoţie” şi a primit o medalie de aur inclusă într-o plachetă care menţionează acest lucru.
În acest moment, după ce şi-a luat câteva săptămâni de vacanţă, acasă, cu familia, Adelin Truşculescu îşi evaluează ofertele existente în vederea unei decizii.
"Partea umoristică a acestei poveşti este că am fost norocos să împlinesc 21 de ani la sfârşitul anului trei de facultate, astfel am putut să particip la toate evenimentele dedicate absolvenţilor pe tot parcursul anului IV desfăşurate în diverse locaţii din Boston unde este interzis accesul persoanelor sub 21 de ani fiindcă se consumă şi băuturi alcoolice interzise în Statele Unite sub această vârstă”, Adelin Truşculescu, absolvent „summa cum laudae” de Boston University.
TRASEUL
Adelin Truşculescu a fost printre cei mai buni 5% absolvenţi din Statele Unite.
Pleacă pentru clasa a IX în San Antonio, Texas, decide să facă ultimii doi ani de liceu într-unul şi termină, în 2007, între primii 300 de absolvenţi din SUA.
Aplică la 20 de universităţi din State şi Marea Britanie, e acceptat la 12 şi alege School of Management la Boston University.
În anul I a fost ales unul din cei doi reprezentanţi ai studenţilor în conducerea universităţii. Face parte, inclusiv anul următor, din Clubul de finanţe şi Clubul de private equity al universitaţii care se ocupau de investirea fondurilor pe care le primeam.
În anul II este selectat într-un program similar MBA de către liderul unuia dintre primele cinci programe MBA în Managementul Investiţiilor din lume. În ultimul de facultate devine asistentul lui pentru alţi studenţi din anul IV.
Din anul III începe să lucreze ca asistent la două cursuri de statistică managerială şi la o companie de private equity din Boston. Tot în timpul anului trei, este invitat de conducerea universitaţii să facă parte din organizaţia Beta Gamma Sigma (înfinţată in 1913, cuprinde peste 650,000 de membrii, toţi în poziţii de top managment şi care au absolvit în primi 5% din universităţile renumite de business din lume).
În vara dintre anii III şi IV câştigă unul din cele 40 de internship-uri la una din marile bănci de pe Wall Street. Concurenţa a fost de 125 de tineri pe un loc. Astfel lucrează trei luni în produse structurate.
Pleacă un semestru la una din secţiile Boston Univerity din afara Statelor Unite, respectiv la Londra, unde onţine un internship la o mare bancă din City, şi lucrează în leveraged finance şi syndicated loans.
Anul acesta a terminat facultatea „summa cum laudae”, unul din cei 5% din promoţia de 600 de studenţi.
Am avut ocazia s-a cunosc un om care a terminat facultatea de la Harvard, sponsorizat de guvern si dupa ce a venit acasa,e somer.Oare cei 300 de oameni care au terminat la Harvard,locul lor nu era undeva sus pentru ce au sponsorizat cei din guvern acesti oameni?
Va doresc sanatate, succese, pace in suflete si lumina in minte!
In China Comunismul este bun - La noi nu ?
In timp ce noi ne zbatem in saracie, China comunista isi cosmetizeaza trecutul si il imbraca in costum capitalist. In orase rasar peste noapte zgarie nori care rivalizeaza, si ca inaltime si ca pret, cu cei din New York.
In timp ce la noi santierele au inghetat, in China dezvoltatorii sunt pe cai mari: metrul patrat construit se vinde chiar si cu 18.000 de dolari.
Criza? O poveste de speriat copiii, par sa spuna chinezii. O tara care si-a construit din temelii metropole grandioase, care fac concurenta New York-ului. In ultimii 20 de ani, chinezii n-au stat, ci au muncit pe branci ca sa ridice zgarie-nori, milioane de apartamente si mii de kilometri de autostrazi.
Avantul capitalist al investitorilor a fost ajutat cu vant din pupa de guvernul comunist: cu mana de lucru ieftina si impozite mici si putine. Shanghaiul este acum raiul investitorilor imobiliari din toata lumea.
