sâmbătă, 1 decembrie 2012

Trăiască Romania !

 "Cenaclul Flacara - Trăiască Romania"


Strofa întâi

Dacă ne-nfruntă munţi cu munţi ne vom bate,
Pentru lumina ţării şi pentru libertate,
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus,
Decât slujirea ţării nimic nu-i mai presus.
Jurăm credinţă luptei oricât ar fi de grea,
Jurăm că pentru ţară şi viaţa ne-o vom da,
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască românia,
Trăiască în fericite şi linişte poporul,
Trăiască românia trăiască tricolorul.

Strofa a doua

Dar ţara nu ...
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curăţăm tot răul din viaţa româniei,
Că noi sîntem partidul şi ţara omeniei,
Puterea de ... muncii că ei sînt mari şi tari,
Nou sântem patrioţii revoluţionari,
Avem contract pe viaţă cu visul şi cu glia,
Trăiască libertatea, trăiască românia,
Trăiască în fericite şi linişte poporul,
Trăiască românia trăiască tricolorul.

Strofa a treia

A noastră este ţara, o moştenim deplin,
Va trebui, întreagă, s-o dăm celor ce vin,
La cei născuţi şi astăzi şi mâine şi poimâine,
Nici păine fară muncă, nici muncă fără pâine,
Nici călăreţi pe aer, nici cai fără călări,
Nici ţară fără lume, nici lume fără ţări,
Să crească-n lume pacea, dreptatea, bucuria,
Trăiască libertatea, trăiască românia,
Trăiască în fericite şi linişte poporul,
Trăiască românia trăiască tricolorul.

Strofa a patra

Trăiască municitorii, tăranii, cărturarii,
Trăiască demnitatea cea fără de avarii,
Dacă renunţi la luptă n-ai ce să mai aştepţi,
Nimica nu se face-n poziţie de drepţi,
Să facem românia prin toţi şi pentru toţi,
Un teritoriu liber deorice prejudecăţi,
Să fie al nostru dreptul şi a noastră datoria,
Trăiască libertatea, trăiască românia,
Trăiască Ceauşescu, partidul şi poporul,
Trăiască românia trăiască tricolorul.

Strofa a cincea

Jurăm din milioane de inimi şi destine,
Din orice fel de sânge ne murmură în vine,
Jurăm bătrân şi tânăr, femeie şi bărbat,
Credinţă româniei, necondiţionat,
Că ţara-i bogăţia ce vejnic ne rămâne,
Şi glasul ei ce îndeamă deşteaptă-te române,
Nu ne-nspăimântă nimeni cu forţa sau cu sila,
Trăiască libertatea, trăiască românia,
Trăiască Ceauşescu, partidul şi poporul,
Trăiască românia trăiască tricolorul.

Strofa a şasea

Sîntem de e nevoie, o ţară de soldaţi,
Sîntem de e nevoie, un lanţ de munţi Carpaţi,
Durerea tări noaste facută-i să ne doară,
Ne place libertatea ca oameni şi ca ţară,
Şi soarele dreptăţii să lumineze sfânt,
O ţară în roşu, galben şi albastru pe pământ,
Acesta-i viaţa noastră, aceasta ni-i tăria,
Trăiască libertatea, trăiască românia,
Trăiască în fericite şi linişte poporul,
Trăiască românia trăiască trïcolorul.

duminică, 18 noiembrie 2012

Peneş Curcanul


Copii! aduceti un ulcior
De apa de sub stânca, 
Sa sting pojarul meu de dor
Si jalea mea adânca.
Ah! ochii-mi sunt plini de scântei
Si mult cumplit ma doare
Când ma gândesc la fratii mei, 
Cu toti pieriti în floare.

Cobuz ciobanu-n Calafat
Cânta voios din fluier, 
Iar noi jucam hora din sat, 
Râzând de-a bombei suier.
Deodat-o schija de obuz
Trasnind... mânca-o-ar focul!
Reteaza capul lui Cobuz
S-astfel ne curma jocul.

Trei zile-n urma am razbit
Prin Dunarea umflata, 
Si nu departe-am tabarât
De Plevna blestemata.
În fata noastra se-nalta
A Grivitei reduta, 
Balaur crunt ce-ameninta
Cu gheara-i nevazuta.

Dar si noi înca o pândeam
Cum se pândeste-o fiara
Si tot chiteam si ne gândeam
Cum sa ne cada-n gheara?
Din zori în zori si turci si noi
Zvârleam în aer plumbii
Cum zvârli graunti de papusoi
Ca sa hranesti porumbii.

Si tunuri sute bubuiau...
Se clatina pamântul!
Si mii de bombe vâjâiau
Trecând în zbor ca vântul.
Sedea ascuns turcu-n ocol
Ca ursu-n vizunie.
Pe când trageam noi tot în gol, 
El tot în carne vie...

 

Vezi și

1.    Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2.    Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3.    Scara de valori a societății romanești 

4.  Europa privită din viitor

5.   Hrana vie

6.    Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

7.    Destinatii uimitoare pe glob

8.    Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9.    Primarul care nu frură

10.Duda a pus mâna pe Casa Regală

11.Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

12.Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

13. O Nouă Republică

14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

15.În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

16.Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

18.Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

19.Fii propriul tău nutriționist

20.Maya ramane o civilizatie misterioasa

21.Slăbești daca esti motivat

22.Serbet de ciocolata

23. Set medical Covid necesar acasă

24.Medicament retras - folosit în diabet

25.Brexit-ul - Spaima Europei

26.Virusul Misterios

27.  Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

28.Sistemele solare - apă caldă

29. Economisirea energiei electrice

30.  Hoțul de cărți

31.Aparitia starii de insolventa

32.TRUMP ESTE PRESEDINTE

33. Microbii din organismul uman

34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

37.Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

38.Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici


T;intes era dibaci tunar, 
Caci toate-a lui ghiulele
Loveau turcescul furnicar, 
Ducând moartea cu ele.
Dar într-o zi veni din fort
Un glonte, numai unul, 
Si bietul T;intes cazu mort, 
Îmbratisându-si tunul.

Pe-o noapte oarba, Bran si Vlad
Erau în sentinele.
Fierbea vazduhul ca un iad
De bombe, de srapnele.
În zori gasit-am pe-amândoi
Taiati de iatagane, 
Alature c-un moviloi
De lesuri musulmane.

Sarmanii! bine s-au luptat
Cu litfa cea pagâna
Si chiar murind ei n-au lasat
Sa cada-arma din mâna.
Dar ce folos, ceata scadea!
S-acuma ramasese
Cinci numai, cinci flacai din ea, 
Si cu sergentul, sese!...

Veni si ziua de asalt, 
Cea zi de sânge uda!
Parea tot omul mai înalt
Fata cu moartea cruda.
Sergentul nostru, pui de zmeu, 
Ne zise-aste cuvinte:
"Cât n-om fi morti, voi cinci si eu, 
Copii, tot înainte!"

Facând trei cruci, noi am raspuns:
"Amin! si Doamne-ajuta!"
Apoi la fuga am împuns
Spre-a turcilor reduta.
Alelei! Doamne, cum zburau
Voinicii toti cu mine!
Si cum la santuri alergau
Cu scari si cu fasine!

Iata-ne-ajunsi!... înca un pas.
"Ura!-nainte, ura!..."
Dar multi ramân fara de glas.
Le-nchide moartea gura!
Reduta-n noi repede-un foc
Cât nu-1 încape gândul.
Un sir întreg s-abate-n loc, 
Dar altul îi ia rândul.

Burcel în sant moare zdrobind
O tidva pagâneasca.
Soimu-n redan cade racnind:
"Moldova sa traiasca!"
Doi frati Calini, ciuntiti de vii, 
Se zvârcolesc în sânge;
Nici unul însa, dragi copii, 
Nici unul nu se plânge.

Atunci viteazul capitan, 
Cu-o larga brazda-n frunte, 
Striga voios: "Cine-i Curcan, 
Sa fie soim de munte!"
Cu steagu-n mâini, el sprintenel
Viu suie-o scara-nalta.
Eu cu sergentul dupa el
Sarim delaolalta.

Prin foc, prin spagi, prin glonti, prin fum, 
Prin mii de baionete, 
Urcam, luptam... iata-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
"Allah! Allah!" turcii racnesc, 
Sarind pe noi o suta.
Noi punem steagul românesc
Pe crâncena reduta.

Ura! maret se-nalta-n vânt
Stindardul României!
Noi însa zacem la pamânt, 
Cazuti prada urgiei!
Sergentul moare suierând
Pe turci în risipire, 
Iar capitanul admirând
Stindardu-n fâlfâire!

Si eu, când ochii am închis, 
Când mi-am luat osânda:
"Ah! pot sa mor de-acum, am zis
A noastra e izbânda!"
Apoi, când iarasi m-am trezit
Din noaptea cea amara, 
Colea pe rani eu am gasit
"Virtutea militara"!...

Ah! da-o-ar pomnul sa-mi îndrept
Aceasta mâna rupta, 
Sa-mi vindec ranile din piept, 
Iar sa ma-ntorc la lupta, 
Caci nu-i mai scump nimica azi
Pe lumea pamânteasca
Decât un nume de viteaz
Si moartea vitejeasca!

Mircesti, august 1877



luni, 29 octombrie 2012

Oricine iubeste o floare - Costache Ioanid


Oricine iubeste o floare

Oricine iubeste o floare
-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreste-n carare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine iubeste seninul,
cind soarele urca-n eter,
oricine-si inalta suspinul,
cind licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine pe muntii albastri
priveste granitul sever,
oricine pe cai de sihastri,
strabate paduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer ...
Dar cine-a primit indurarea
din ranile blindului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-orunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e-n el.


  1.    Robot pe Marte

  2.   Ce să mai citim?

  3. Tatăl fondator al Uniunii Europene.            

  4. Colonizarea de pe Marte !

  5.   Ne pregătim pentru Marte

  6. Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?

  7. Cine mai urăște să poarte mască?


Despartirea

                                                         Autor: Costache Ioanid


Era o dimineata insorita,
In gradinita unui mic azil,
O droaie de copii zburdau prin iarba,
Ca niste iezi in luna lui april.

Erau copii orfani.Abia trecuse
razboiul,nedoritul musafir,
lasand paianjeni spanzurati pe vetre
si lumanari aprinse-n cimitir.

Dar,ce ciudat,acesti copii de doliu
radeau acum cu duh nestiutor.
Iar imprejur veneau straini s-aleaga,
sa ia cate-un orfan in casa lor.

Se zguduia de joc si ras gradina.
Dar mai deoparte,sub un dud,doi frati
stateau de dimineata mana-n mana,
privind in jurul lor infiorati.

Pe fruntea lor ciudat ingrijorata
se leganau suvite aurii.
Purtau pe chipuri un secret,o umbra
prea trista parca pentru doi copii.

Se-nghesuiau alaturi unu-ntr-altul
si tresareau c-un freamat ne-nteles,
de parca asteptau o grea sentinta
la incheierea unui grav proces.

Si iata ca,in cele din urma,
venira oameni si la ei sub dud.
erau doua perechi din doua plaiuri,
doi soti veniti din nord si doi din sud.

Au stat cu ei de vorba pana seara.
Si-apoi pornira din azil cu ei.
Copiii se tineau cuprinsi alaturi
cum se cuprind in viata doi carcei.

In gara,sotii au luat bilete.
Unii spre sud,iar ceilalti spre nord.
Se desparteau.Si primul tren de noapte
veni ca un convoi intr-un fiord.

"Ne despartim..."vorbi cel mai in varsta,
mai aspru dintre vitregii parinti.
"Imbratisati-va,copii!E timpul.
Dar haide,nu mai plangeti,fiti cuminti!"

Copii tremurau.Cuprinsi de spaima,
s-au prins la piept,cu ochii catre cer.
Intr-o nestavilita inclestare,
s-au strans ca intr-o menghina de fier.

Zadarnic s-au silit ocrotitorii
ca sa-i desparta grabnic pe orfani.
Zadarnic le dadura pungi cu dulciuri.
Zadarnic le fagaduira bani.

Zadarnic i-a lovit un om din gloata
si insusi conductorul enervat.
Zadarnic le-a sucit apoi urechea,
nerabdator,un tanar impiegat.

Copiii se tineau privind cu groaza
si murmurau incet,inlantuiti:
"Nu.Nu ne despartim.Noi santem singuri.
Loviti cat vreti.Dar nu ne despartiti!

Noi nu avem pe nimenea in lume.
Loviti!Noi santem umbre de pripas.
Voi toti aveti camin,aveti familii.
Dar noua numai noi ne-am mai ramas.

Loviti cat vreti!Carati,carati cu pumnii...
Voi santeti tari,santeti puternici.Stim.
Loviti cat vreti!Noi nu avem pe nimeni.
Dar noi,sa stiti,noi nu ne despartim!"

Si-atunci veni un om cu-ntelepciune
si le vorbi cu lacrime suvoi...
"Mai oameni buni,nu despartiti copiii!
Luati-i o pereche pe-amandoi!"

Acest cuvant a biruit in inimi.
Si-au fost luati alaturi cei doi frati.
O,cate maini apoi ii salutara
cand au iesit la geam imbratisati!

Ce plini de bucurie printre lacrimi,
ce fericiti erau cei doi acum!
"Drum bun,copii!Drum bun!"striga multimea
cand trenul catre sud porni la drum...


O,frati crestini,de-au castigat izbanda
acesti copii orfani cu suflet trist,
cine-ar putea pe noi sa ne desparta
de inima,de dragostea lui Crist?

Cand noi Il tinem pe Isus in suflet,
cand nu-L lasam o clipa,orice-ar fi,
cand dragostea lui Crist la fel ne strange,
o,cine oare ne va desparti?

Nici moartea si nici ingerii,nici viata,
nici toate cate sant si cate vin,
nu-i nimeni nicaieri sa ne desparta
de dragostea lui Dumnezeu!Amin.


Aria şi volumul

  Metodă de calcul