PLUMB de GEORGE BACOVIA
Categorii Liceu Romana
Poezia "Plumb" deschide volumul de poezii publicat în 1916 si ea defineste personalitatea poetului. Titlul poeziei Plumb este un simbol al izolarii, iar anotimpul când se petrece actiunea în strânsa concordanta cu titlul poeziei este cel al toamnei, moment al descompunerii elementelor naturii.
Poezia exprima în numai cele doua catrene ale ei, o stare sufleteasca de o coplesitoare
singuratate. Atmosfera este de o dezolare totala în tremuratoarea apasare materiala fiind sugerata de greutatea metalului întunecat.
Poezia este structurata pe doua planuri. Pe de o parte realitatea exterioara, prezenta prin cimitir, prin cavou o lume ce-l determina la izolare, iar pe de alta parte realitatea interioara care are în vedere sentimentul iubirii a carui invocare se face cu desperare fiind si el conditionat de natura mediului. Este de fapt încercarea poetului de a evada din lumea închisa izolata în care se zbate.
Poetul însa nu izbuteste sa depaseasca momentul, cuvântul "întors" realizeaza de fapt misterul întregii poezii. Cuvântul cheie al întregii poezii este "plumb" care devine metafora- -simbol si care este repetat de trei ori, numar fatidic în fiecare catren. Repetitia acestui cuvânt sugereaza o atmosfera macabra de cavou.
În acest mediu, sentimentul iubirii înseamna "întoarcere spre apus" cum spune poetul Lucian Blaga, adica moartea.
"Dormea întors amorul meu de plumb,
… pe flori de plumb."
În aceste conditii poetul nu se poate redresa, nu se poate înalta si ultimul vers, aduce consolarea si resemnarea "si-i atârnau aripele de plumb" sugerând zborul în jos, care cadere este surda si grea.
Între aceste coordonate ale realitatii exterioare si interioare se desfasoara monologul tragic al poetului într-o atmosfera tulburatoare prin moarte (la nivel semantic) iar pe de alta parte prin repetitia cuvântului plumb folosit obsesiv ca determinant. Apare de trei ori, în fiecare strofa în rima versurilor 1 si 4 la cezura versului 2.
Cuvântul cheie repetat astfel nu sugereaza descompunerea materiei - element definitoriu pentru poezia bacoviana - ci împietrirea; presiunea fiind prea mare, poetul se pietrifica neconditionat.
Poezia Plumb este o poezie simbolista, nu numai prin corespondente din lumea minerala ci si prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei.
Versul este iambic în exclusivitate, iar tonul este elegiac. Prin repetitia obsedanta a cuvântului cheie, poezia devine o elegie asemanatoare cu bocetele populare.
Structura poeziei este armonioasa, prima strofa se repeta în afara de versul al doilea, astfel încât versul 1 este în relatie cu versul 5, 3 cu 7, si 4 cu 8.
Mijloacele artistice de realizare pe lânga simbol întâlnim metafore si personificari "Dormeau adânc sicriile de plumb".
Remarcam folosirea verbelor la imperfect: "dormeau", "stau" care sugereaza acea atmosfera de dezolare, o actiune trecuta dar neterminata, în continua desfasurare înca.
Poezia exprima în numai cele doua catrene ale ei, o stare sufleteasca de o coplesitoare
singuratate. Atmosfera este de o dezolare totala în tremuratoarea apasare materiala fiind sugerata de greutatea metalului întunecat.
Poezia este structurata pe doua planuri. Pe de o parte realitatea exterioara, prezenta prin cimitir, prin cavou o lume ce-l determina la izolare, iar pe de alta parte realitatea interioara care are în vedere sentimentul iubirii a carui invocare se face cu desperare fiind si el conditionat de natura mediului. Este de fapt încercarea poetului de a evada din lumea închisa izolata în care se zbate.
Poetul însa nu izbuteste sa depaseasca momentul, cuvântul "întors" realizeaza de fapt misterul întregii poezii. Cuvântul cheie al întregii poezii este "plumb" care devine metafora- -simbol si care este repetat de trei ori, numar fatidic în fiecare catren. Repetitia acestui cuvânt sugereaza o atmosfera macabra de cavou.
În acest mediu, sentimentul iubirii înseamna "întoarcere spre apus" cum spune poetul Lucian Blaga, adica moartea.
"Dormea întors amorul meu de plumb,
… pe flori de plumb."
În aceste conditii poetul nu se poate redresa, nu se poate înalta si ultimul vers, aduce consolarea si resemnarea "si-i atârnau aripele de plumb" sugerând zborul în jos, care cadere este surda si grea.
Între aceste coordonate ale realitatii exterioare si interioare se desfasoara monologul tragic al poetului într-o atmosfera tulburatoare prin moarte (la nivel semantic) iar pe de alta parte prin repetitia cuvântului plumb folosit obsesiv ca determinant. Apare de trei ori, în fiecare strofa în rima versurilor 1 si 4 la cezura versului 2.
Cuvântul cheie repetat astfel nu sugereaza descompunerea materiei - element definitoriu pentru poezia bacoviana - ci împietrirea; presiunea fiind prea mare, poetul se pietrifica neconditionat.
Poezia Plumb este o poezie simbolista, nu numai prin corespondente din lumea minerala ci si prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei.
Versul este iambic în exclusivitate, iar tonul este elegiac. Prin repetitia obsedanta a cuvântului cheie, poezia devine o elegie asemanatoare cu bocetele populare.
Structura poeziei este armonioasa, prima strofa se repeta în afara de versul al doilea, astfel încât versul 1 este în relatie cu versul 5, 3 cu 7, si 4 cu 8.
Mijloacele artistice de realizare pe lânga simbol întâlnim metafore si personificari "Dormeau adânc sicriile de plumb".
Remarcam folosirea verbelor la imperfect: "dormeau", "stau" care sugereaza acea atmosfera de dezolare, o actiune trecuta dar neterminata, în continua desfasurare înca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu