O recunoastere Oficiala a instalarii incompetentei in toate institutiile !
Subiecte , Literatura , matematica , exercitii , explicatii , culegere de probleme , informatii utile Bac si nu numai ...
Se afișează postările cu eticheta ecuatii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ecuatii. Afișați toate postările
luni, 17 septembrie 2012
Bacalaureatul de Criza sau BAC-ul Prostilor !
Prostii voteaza pentru BAC-ul prostiei , prin Legea pentru degradarea invatamantului siasa afectat foarte mult de ministrii incompetenti care au succedat dupa revolta lui Iliescu !
O recunoastere Oficiala a instalarii incompetentei in toate institutiile !
O recunoastere Oficiala a instalarii incompetentei in toate institutiile !
Proiectul de lege privind introducerea bacalaureatului profesional a fost adoptat luni, în plenul Senatului, for decizional, cu 73 de voturi "pentru", 15 "împotrivă" şi o abţinere. Totodată, raportul comisiei de învăţământ a fost aprobat cu 72 de voturi "pentru", 16 "împotrivă" şi 4 abţineri.
Astfel, conform proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73/2010 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995, absolvenţii ciclului superior al liceului care susţin şi promovează examenul de bacalaureat profesional dobândesc, potrivit legii, diploma de bacalaureat profesional, care le dă dreptul de acces pe piaţa muncii, fără drept de acces, însă, în învăţământul superior.
Legea are caracter organic, Senatul fiind for decizional.
Totodată, legea dă dreptul oricărui elev de a da acest examen, din orice liceu, oricare ar fi profilul acestuia, pentru că disciplina de educaţie antreprenorială o parcurg toţi liceenii.
Potrivit legii, examenul pentru bacalaureatul profesional nu schimbă conţinutul programei pe care elevii au parcurs-o pe timpul anilor de liceu, iar probele din examenul de bacalaureat profesional, cronologic, vor fi aşezate înaintea probelor scrise de la examenul de bacalaureat naţional.
Potrivit proiectului de lege, pentru bacalaureatul profesional, elevii vor susţine două probe: un proiect şi o probă practică, precum şi o lucrare scrisă la educaţia antreprenorială. Probele de competenţe sunt comune şi la bacalaureatul naţional şi la bacalaureatul profesional.
Pe de altă parte, dacă o persoană care susţine bacalaureatul profesional vrea să meargă spre învăţământul superior şi se răzgândeşte în aceeaşi sesiune, după o sesiune sau două sesiuni de bacalaureat, el se poate întoarce, poate susţine probele scrise de la bacalaureatul naţional şi, după aceea, are acces spre învăţământul superior.
Finlanda are unul dintre cele mai performante sisteme de invatamant din lume, iar secretul sta in importantele reforme educationale, implementate in urma cu 40 de ani.
Lucrul care contrariaza cel mai mult in acest sistem de invatamant este faptul ca nu se dau teme si nu se fac evaluari pana la o varsta destul de mare, precum in alte state din Occident.Business Insider a trecut in revista "minunile" din scoala finlandeza.
Copiii din Finlanda nu incep scoala pana nu implinesc varsta de sapte ani si toti invata in aceeasi clasa, indiferent de istetimea lor.
Invataceii primesc foarte rar teme sau evaluari pana cand ajung in perioada adolescentei. Mai mult, ei nu sunt deloc evaluati in primii sase ani de scoala, iar primul test adevarat are loc la varsta de 16 ani.
Finlanda investeste cu 30% mai putin decat Statele Unite, pentru fiecare elev, iar acelasi procent reprezinta numarul copiilor care primesc ajutor suplimentar, in primii noua ani, ceea ce in Romania poarta numele de meditatii.
Tara are cel mai mare procent, din Europa, al elevilor care ajung la facultate, 66%, iar 93% dintre finlandezi promoveaza liceul. In acelasi timp, diferenta dintre cei mai slabi si cei mai buni elevieste cea mai mica din lume.
Finlanda pune mare pret pe cercetare si experimente inca din scoala, astfel ca se formeaza clase cu cel mult 16 elevi, care se concentreaza pe experimente practice.
Aproximativ 43% dintre elevii de liceu urmeaza o scoala de dezvoltare a vocatiilor sau abilitatilor, iar toti copiii beneficiaza de un total de 75 de minute de pauza, la scoala, in fiecare zi.
Etichete:
Anul scolar,
bac,
Cantemir,
colegii,
competenţe,
cuvinte,
derivate,
Diplome,
ecuatii,
Editare,
functii,
Geometrie,
medievala,
Penes,
Permutari,
scolare,
studiu,
școli
Învăţământul din China
Dezvoltarea în trepte a învăţământului din China
Guvernul chinez a acordat de-a lungul anilor multă atenţie învăţământului, sublinind importanţa formării resurselor umane pentru prosperitatea statului. Guvernul chinez a sporit necontenit alocaţiile destinate învăţământului în anii aplicării politicii de reformă şi deschidere, stimulând dezvoltarea rapidă a acestuia. Gu Mingyuan, directorul Institutului de Educaţie din China, a folosit cuvintele „salt" şi „minune" pentru descrierea parcursului de dezvoltare a învăţământului în anii reformei şi deschiderii. El a arătat: „China a devenit în decurs de 30 de ani dintr-o ţară cu populaţia numeroasă şi cultura înapoiată într-una cu resurse umane bogate. S-a realizat generalizarea învăţământului obligatoriu de 9 ani. Iar învăţământul superior a intrat în etapa cu acces sporit pentru populaţie. Se poate spune că această transformare a fost o minune." De menţionat că în 1949, când s-a proclamat R.P. Chineză, populaţia neştiutoare de carte depăşea 80 de procente din total. Proporţia cu acces în şcolile primare era de doar 20%, iar la gimnaziu, de 6%. Legea învăţământului obligatoriu a fost promulgată în 1986. Copiii şi adolescenţii aveau garantat accesul în şcoala primară şi gimnaziu. China a realizat în linii mari, prin eforturi susţinute, obiectivul de generalizare a învăţământului obligatoriu de 9 ani. Wang Dinghua, responsabil de la Ministerul Învăţământului a arătat că ţara noastră a înfăptuit în mai puţin de 30 de ani obiectivul de generalizare a învăţământului obligatoriu, pe când Statele Unite, Japonia şi alte ţări dezvoltate l-au realizat într-o sută de ani. El a precizat: „99,3% din populaţia ţării beneficiază de învăţământul obligatoriu de 9 ani până la sfârşitul lui 2007. În 98,5% din prefecturi se practică în prezent învăţământul obligatoriu." Conform „Legii învăţământului obligatoriu", publicate în 2006, cheltuielile pentru şcoală sunt suportate de bugetul de stat. În perioada 2006-2010 autorităţile de la diferite niveluri au la dispoziţie circa 270 miliarde de yuani pentru învăţământul obligatoriu din regiunile rurale. Wang preciza: „Toţi elevii din regiunile rurale au fost scutiţi de taxele şcolare şi cheltuielile pentru manuale în 2007. Începând din luna septembrie anul acesta au fost scutiţi de taxe şcolare şi elevii din mediul urban aflaţi în etapa învăţământului obligaoriu." În 1977 s-a reluat în China sistemul examenelor de admitere, suspendat în urma revoluţiei culturale. Redresarea învăţământului superior a oferit un sprijin puternic operei de modernizare a Chinei. Învăţământul superior din China a cunoscut o dezvoltare rapidă în ultimul deceniu. Institutele de învăţământ superior au admis 6 milioane de studenţi în 2008, de 4 ori mai mulţi decât în urmă cu 10 ani. Jiang Gang din Ministerul Învăţământului din China a arătat: „Guvernul chinez a început să aplice în 1999 noua politică de admitere, sporind numărul studenţilor admişi pentru satisfacerea nevoii de specialişti pentru construcţia socială şi economică şi a nevoilor populaţiei de a se bucura de învăţământ superior. Astfel, în perioada 1999-2008, au fost admişi peste 40 milioane de studenţi." |
China are cel mai mare sistem pentru învăţământul profesional din lume
China dispune de cel mai mare sistem pentru învăţământul profesional din lume, au informat reprezentanţii învăţământului de profil la o conferinţă desfăşurată recent, la Shanghai.
În ultimii 30 de ani, s-au înfiinţat în China peste 14 mii de şcoli profesionale care au pregătit peste 200 de milioane de persoane. Învăţământul profesional se află acum în plin proces de reformă care vizează modernizarea acestuia la standarde internaţionale, proces care se va încheia până în anul 2020.
Sistemul de învăţământ: China vs America vs Moldova
Statisticile arată că numărul copiilor din China iau în serios învăţământul mult mai serios decât cei din America, scrie Miranda Farmer la ziarul colegiului Jones County Junior Collage “The Radionian.” Recent preşedintele JCJC a vizitat China şi la întoarcerea sa a împărtăşit cu echipa ziarului “The Radionian” despre sistemul educaţional din China care cu paşi rapizi îl întrece pe cel din America.
Dacă în America sistemul de educaţie primar a devenit lenos în special cu politica cum ca nici un copil lsă nu fie ăsat în urmă , mulţi profesori trec studenţii dintr-o clasă în alta doar pe neţinând cont de abilităţile studenţilor. Astfel mulţi din elevi ajuns în liceu fără măcar a putea citi. Pofesorii totuşi, nu sunt singurii vinoveţi pentru descreşterea înţelegerii importanţei litarare şi abilităţilor în matematică.
Declinul unităţii familie din societatea modernă este una din aceste caze. Familiile cu un singur părinte au un venit mai mic precum şi mai puţin timp să-i împlinească nevoile mintale şi emoţionale ale copilului. În multe cazuri profesorul este unicul adult din viaţa copilului care se ocupă de educaţia lui însă pentru că într-o clasă sunt mai mulţi copii, profesorul nu poate avea grija de nevoile emoţionale şi mintale la fiecare dintre ei, prezintă Miranda.
Chiar dacă Moldova este despărţită de America de vreo 15 mii kilometri şi multe altele, sistemul de învăţămând este foarte asemănător. Familiile cu un singur părinte sau fără nici unul (ambii plecaţi peste hotare) cu gând să ofere copilului tot ce-i mai bun, uitând de a se oferi pe ei înşisi, trecerea dintr-o clasă în alta a multor elevi care nu fac faţă unor obiecte la şcoală, iar cei care au capacităţi şi muncesc nu ajung prea departe pentru că nu au banii de a “cumpăra” o diplomă cum o fac majoritatea acuma. Astfel, chiar nu suntem nicidecum prea departe de America, la acest capitol.
Se fac glume pe baza Chinei, “Made in China”, însă sistemul de educaţie din “Made in China” chiar are multe lecţii de oferit atât Americii, cât şi Republicii Moldova. Partea pozitivă a lucrurilor este că părinţii chinezi, în cele mai multe regiuni nu au voie să aibă mai mult de un copil. Astfel ei se dedică pe ei înşişi spre a avea o viaţa familială productivă şi plină de armonie. Cuplurile se căsătoresc târziu şi au copii mai târziu decât multe cupluri americane. Ei de asemenea se asigură că oferă copilului lor este sănătos şi bine-educat. Valorile chinezilor au şi ele mult de spus în sistemul de învăţământ. Familiile în China au un cap, care este soţul, cel care are grijă de gospodărie. În mentalitatea chinezilor există respectul şi grija faţă de maturi, o tradiţie care lipseşte culturii Americane, explică Miranda. Eu aş continua că nici Moldova nu se află prea departe de “tradiţiile” americane, de mie imi pasă de mine, eu şi îmisumi…iar restul nu mă interesează. martie 16, 2011 — Alina Druta
Ceea ce cu adevărat este real este faptul că în timp ce elevii în China sunt prezenţi la toate orele pentru a se asigura că vor avea o viaţă mai bună pentru ei şi familiile lor, americanii lipsesc de la ore pentru a avea fun în mall aşteptând la final să primească diploma în educaţie care parcă a fost toată viaţa a lor. În Moldova doar cei din Chişinău au fun la mall, cei de la sate la internet cafe şi baruri. Iar noi ne facem că plouă şi că e “din nou muzică.” Fiecare dintre noi am avut colegi care nu făceau nimic mai mult în liceu sau facultate, decât să încălzească scaunul şi să strice lecţiile, însă s-ar putea să rămânem uimiţi de profesia bombastică pe care o vor mânui în viitor.
Aici cred ca atât americanii, cât şi moldovenii au de învăţat de la chinezi, poate e cazul să zicem că vrem şi noi educaţie “Made in China.” Cine ştie poate anume ea este soluţia la criza politică, socială şi morală în care se cufundă Moldova.
Ecaterina Stepaniuc
Reforma politicii „un copil” a fost amânată
Speculaţiile făcute înaintea lucrărilor celei de a treia sesiuni plenare a celui de-al 18-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez (PCC), potrivit cărora este necesară o relaxare a politicii „un copil” nu au fost confirmate în mesajul final al planurilor de reformă politică.
Potrivit agenţiei oficiale de presă chineze XINHUA, creşterea costurilor de trai în familiile din China a determinat chiar şi cuplurile care sunt eligibilie pentru un al doilea copil să nu îl dorească. Totuşi, există o presiune tot mai mare pentru ca politica unui singur copil să fie relaxată la nivel naţional, în special în cazul cuplurilor în care nici soţul, nici soţia nu au fraţi.
Prin intermediul unui purtător de cuvânt, Guvernul de la Beijing a anunţat că reformele politice privind planificarea familială vor fi adoptate într-un mod prudent şi bine coordonat, ca răspuns la nevoile actuale şi viitoare.
Iată de ce, mulţi au fost surprinşi de faptul că politica unui singur copil nu a fost menţionat în mesajul final al planurilor de reformă, în care au fost stabilite liniile directoare ale guvernului pentru următorul deceniu.
Potrivit agenţiei oficiale de presă chineze XINHUA, creşterea costurilor de trai în familiile din China a determinat chiar şi cuplurile care sunt eligibilie pentru un al doilea copil să nu îl dorească. Totuşi, există o presiune tot mai mare pentru ca politica unui singur copil să fie relaxată la nivel naţional, în special în cazul cuplurilor în care nici soţul, nici soţia nu au fraţi.
Prin intermediul unui purtător de cuvânt, Guvernul de la Beijing a anunţat că reformele politice privind planificarea familială vor fi adoptate într-un mod prudent şi bine coordonat, ca răspuns la nevoile actuale şi viitoare.
Iată de ce, mulţi au fost surprinşi de faptul că politica unui singur copil nu a fost menţionat în mesajul final al planurilor de reformă, în care au fost stabilite liniile directoare ale guvernului pentru următorul deceniu.
„China este naţiunea cea mai populată din lume, politica de planificare familială fiind una dintre politicile naţionale de bază care a fost derulată corect, în ultimii 30 de ani. Dar, odată cu dezvoltarea economică şi socială, politica unui copil ar trebui să fie schimbată, în consecinţă. Cred că o familie poate avea doi copii, dar nu mai mult. Este o modalitate de a rezolva problemele noastre de îmbătrânire”, a declarat Liu Daoxing, vice-preşedintele Academiei de Ştiinţe Sociale din provincia Henan, cea mai populată provincie a Chinei, cu 100 de milioane de locuitori.
China se confruntă cu o criză a îmbătrânirii, profilată deja, în condiţiile unei populaţii cu vârsta în declin accentuat, în timp ce numărul de persoane aflate în întreţinere devine covârşitoare. Chiar şi aşa, cei care doresc modificarea politicii unui singur copil vor trebui să mai aştepte.
REFERINŢE >>>>
China se pregăteşte să renunţe la politica unicului copil, pe fondul unei populaţii din ce în ce mai îmbătrânite
STRATFOR | China – O problemă demografică fără precedent prinde contur
China se pregăteşte să renunţe la politica unicului copil, pe fondul unei populaţii din ce în ce mai îmbătrânite
STRATFOR | China – O problemă demografică fără precedent prinde contur
Creierele călătoare ale României
De ce emigrează "creierele călătoare" ale României: student eminent în America, şomer de lux în ţară
Adelin Truşculescu s-a întors în Timişoara natală, după ce a absolvit School of Management de la Universitatea din Boston. Nu găseşte un job în România pentru că este supra-calificat. Aşa că va pleca în Occident
A absolvit facultatea de Business la Boston University în Statele Unite, a învăţat cu specialişti de pe Wall Street şi vrea să se angajeze. Nimic mai firesc în ţara de peste Ocean. O poveste normală într-o lume normală. Misiune imposobilă însă, pentru un timişorean de 22 de ani, care vrea să lucreze acasă, în România.
Adelin Truşculescu s-a întors în Timişoara natală, după ce a absolvit School of Management de la Universitatea din Boston. Nu găseşte un job în România pentru că este supra-calificat. Aşa că va pleca în Occident
A absolvit facultatea de Business la Boston University în Statele Unite, a învăţat cu specialişti de pe Wall Street şi vrea să se angajeze. Nimic mai firesc în ţara de peste Ocean. O poveste normală într-o lume normală. Misiune imposobilă însă, pentru un timişorean de 22 de ani, care vrea să lucreze acasă, în România.
Nu a găsit oferte pentru nivelul său de pregătire
După o cercetare a ofertelor din România, tânărul a înţeles că nicio instituţie sau companie nu-i poate oferi un post pe măsura competenţelor deprinse în şcoală. Adică un job în care să profeseze pe baza cunoştinţelor şi din care să poată evolua. „Am sentimentul că dacă rămân în România îmi va fi greu să găsesc o slujbă care să mă ajute să cresc din punct de vedere profesional”, mărturiseşte Adelin Truşculescu.
În România, un job în Investment Banking la nivelul cum a lucrat pe Wall Street sau în Cityul londonez, nu există, susţine tânărul. A depus CV-uri în Anglia şi Elveţia, după ce şi-a dat seama că este nevoit să profeseze în altă parte, deşi gândul lui este mereu de a se întorarce.
În America a făcut doi ani de liceu într-unul
Adelin Truşculescu a deprins la Boston University nu numai skill-uri financiare, dar şi eticheta business. Poartă costum încheiat la toţi nasturii, cu cravată.
Povestea tânărului care a urmat cursurile aceluiaşi colegiu ca ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu (Colegiul Naţional Bănăţean), începe în al doilea an de liceu. Adelin a decis să plece „afară” la studii.
Şi-a convins părinţii, apoi a ajuns în Texas, la San Antonio, unde a terminat liceul. „La sfârşitul clasei a 10-a am câştigat un loc în programul Ayusa-Study Abroad sponsorizat de guvernul american pentru a urma clasa a XI-a în Statele Unite. Organizaţia Ayusa m-a pus în legătură cu familia la care, ulterior, am locuit în America (aceasta înfiase un copil din România şi au considerat că cel mai bun contact cu ţara de origine a lui era să găzduiască un tânăr român – n.r.). Părinţii m-au încurajat foarte mult să trăiesc această experienţă, chiar dacă mulţi pot spune că eram trimis afară din cuibul familial mult prea devreme”, povesteşte Adelin.
Puştiul a dat dovadă de o voinţă ieşită din comun. A învăţat doi ani într-unul, a promovat examenele şi la final a fost desemnat unul dintre primii 300 de absolvenţi de liceu din Statele Unite.
Recunoaşterea unui student excepţional
L-am întrebat de ce a ţinut morţiş să studieze în străinătate. „Am plecat pentru experienţă. Am vrut să interacţionez cu oamenii, să cunosc o altă cultură. Iniţial am plecat pentru un an, nici prin gând nu îmi trecea să rămân acolo şi la facultate. Până la urmă am făcut doi ani de liceu într-unul, apoi am depus 20 de aplicaţii la universităţile din SUA şi Marea Britanie”, răspunde Adelin. A fost acceptat la 12.
A ales Boston University - universitate fondată în 1839 cu o reputaţie internaţională fascinantă, din cauza programului de business, focusat pe practică - facultatea de Business (School of Management).
Potivit diplomei de absolvire, la 22 de ani, Adelin se poate lăuda cu o sumă de specializări cum probabil au foarte puţini români: o specializare principală în Managementul Afacerilor, alte două ultra-specializări în Finanţe şi în Management Internaţional, e absolvent al unui programul parelel la nivel de MBA în Management al Investiţiilor şi deţine o specializare secundară în Economie.
La Management Internaţional a fost desemnat „cel mai bun student din promoţie” şi a primit o medalie de aur inclusă într-o plachetă care menţionează acest lucru.
În acest moment, după ce şi-a luat câteva săptămâni de vacanţă, acasă, cu familia, Adelin Truşculescu îşi evaluează ofertele existente în vederea unei decizii.
"Partea umoristică a acestei poveşti este că am fost norocos să împlinesc 21 de ani la sfârşitul anului trei de facultate, astfel am putut să particip la toate evenimentele dedicate absolvenţilor pe tot parcursul anului IV desfăşurate în diverse locaţii din Boston unde este interzis accesul persoanelor sub 21 de ani fiindcă se consumă şi băuturi alcoolice interzise în Statele Unite sub această vârstă”, Adelin Truşculescu, absolvent „summa cum laudae” de Boston University.
TRASEUL
Adelin Truşculescu a fost printre cei mai buni 5% absolvenţi din Statele Unite.
Pleacă pentru clasa a IX în San Antonio, Texas, decide să facă ultimii doi ani de liceu într-unul şi termină, în 2007, între primii 300 de absolvenţi din SUA.
Aplică la 20 de universităţi din State şi Marea Britanie, e acceptat la 12 şi alege School of Management la Boston University.
În anul I a fost ales unul din cei doi reprezentanţi ai studenţilor în conducerea universităţii. Face parte, inclusiv anul următor, din Clubul de finanţe şi Clubul de private equity al universitaţii care se ocupau de investirea fondurilor pe care le primeam.
În anul II este selectat într-un program similar MBA de către liderul unuia dintre primele cinci programe MBA în Managementul Investiţiilor din lume. În ultimul de facultate devine asistentul lui pentru alţi studenţi din anul IV.
Din anul III începe să lucreze ca asistent la două cursuri de statistică managerială şi la o companie de private equity din Boston. Tot în timpul anului trei, este invitat de conducerea universitaţii să facă parte din organizaţia Beta Gamma Sigma (înfinţată in 1913, cuprinde peste 650,000 de membrii, toţi în poziţii de top managment şi care au absolvit în primi 5% din universităţile renumite de business din lume).
În vara dintre anii III şi IV câştigă unul din cele 40 de internship-uri la una din marile bănci de pe Wall Street. Concurenţa a fost de 125 de tineri pe un loc. Astfel lucrează trei luni în produse structurate.
Pleacă un semestru la una din secţiile Boston Univerity din afara Statelor Unite, respectiv la Londra, unde onţine un internship la o mare bancă din City, şi lucrează în leveraged finance şi syndicated loans.
Anul acesta a terminat facultatea „summa cum laudae”, unul din cei 5% din promoţia de 600 de studenţi. Autor: Georgeta Petrovici EVZ.ro
duminică, 9 septembrie 2012
Dezvoltarea competenţei
Materna este, fără îndoială, instrument şi
mediu al dezvoltării capacităţii d( înţelegere a lumii, fapt reflectat în
programele şcolare în două moduri: direct, prir obiective globale ce vizează
dezvoltarea înţelegerii, şi indirect, prin obiective pune tuale ce urmăresc
formarea competenţei lingvistice şi culturale. Orientarea celoi din urmă este
determinată, în primul rând, de exigenţele sociale ale vremii şi de
caracteristicile psiho-pedagogice ale elevilor. Un rol important în
structurarea obiectivelor îl joacă şi instituţiile culturale ale epocii sau,
mai exact, viziunea pe care o propun asupra limbii şi literaturii.
In structurarea programelor pentru
învăţământul obligatoriu, imperativele sociale sunt prioritare. Ele dictează,
în funcţie de profilul de formare al viitorului cetăţean, nivelul şi tipul
cunoştinţelor şi abilităţilor lingvistice şi culturale. Aşa se explică
majoritatea modificărilor de perspectivă conturate în programele actuale.
Structurate în funcţie de exigenţele unei societăţi democratice, aceste
documente propun o nouă viziune asupra limbii şi culturii. Accentele cad acum
asupra limbii -instrument de comunicare (şi nu ansamblu de reguli coercitive),
şi asupra culturii -realitate plurală şi deschisă (şi nu spaţiu muzeal).
Dar reorientarea nu este radicală şi nici
nu poate fi în cadrul învăţământului obligatoriu, ce vizează stăpânirea
nivelului standard al limbii şi cunoaşterea valorilor literaturii naţionale.
Astfel, regulile şi modelele continuă să fie prezente, dar sunt integrate
într-un orizont mult mai larg, în care coexistă niveluri diferite ale
limbajului şi tipuri diferite de texte.
Partea I: Perspective structurante şi repere
metodologice 21
2.1. Competenţa de comunicare
Coordonatele fundamentale ale viziunii
actuale sunt reprezentate de competenţa de comunicare - concept ce integrează
şi extinde competenţa lingvistică -şi de competenţa culturală.
Obiectivele axate pe dezvoltarea
competenţei de comunicare vizează două aspecte complementare, şi anume:
formarea capacităţilor de comunicare (comprehensiunea şi producerea de text
scris şi oral) şi asimilarea unor cunoştinţe meta-lingvistice.
Miza esenţială a studiului limbii în
gimnaziu este de ordin instrumental şi urmăreşte să ofere elevului
posibilitatea de a se mişca în registre lingvistice diferite şi de a recepta şi
construi mesaje adecvate unor contexte de comunicare variate. Accentele cad
asupra limbii literare, componentă valorizată social, obligatorie în situaţiile
de comunicare oficială şi pretinsă de majoritatea situaţiilor de comunicare
scrisă. Mai mult, limba literară este, la vârsta şcolară, calea de acces spre
celelalte materii de studiu, iar la vârsta adultă, un atu în reuşita socială.
Aceeaşi viziune utilitară aşază în
prim-plan speciile discursului oral şi scris ce definesc situaţiile de
comunicare curentă (ex. scrisoarea, cererea, procesul-ver-bal, dialogul formal
şi informai). Un aspect important îl constituie şi învăţarea acelor reguli ce
garantează exerciţiul democratic al dialogului, reguli ce pot fi integrate în
aria unei etici a comunicării. Mă refer la cunoaşterea condiţiilor necesare
pentru realizarea unei convorbiri autentice: posibilitatea ca fiecare
participant să-şi dezvolte în mod satisfăcător ideile, desfăşurarea ordonată a
luărilor de cuvânt, ascultarea atentă a intervenţiilor celorlalţi etc.
Formarea competenţei de comunicare
presupune nu numai învăţarea şi exersarea strategiilor şi formelor
interacţiunii sociale, ci şi asimilarea unor cunoştinţe metalingvistice.
Integrarea acestei categorii de cunoştinţe în programele şcolare se justifică
prin trei argumente distincte. în primul rând, cunoştinţele despre structura şi
funcţionarea limbii permit amplificarea şi cizelarea competenţei de comunicare.
în al doilea rând, cunoaşterea sistemului lingvistic al maternei oferă suport
pentru asimilarea limbilor străine; mă gândesc mai ales la structurile pe care
româna le are în comun cu celelalte limbi, la acele „uliţe" ale tuturor,
din metafora eminesciană a limbii-sat. în al treilea rând, studiul gramaticii
dezvoltă gândirea logică a elevilor şi permite învăţarea şi exersarea
strategiilor inductive, deductive şi transductive, esenţiale oricărui demers
euristic.
Centrarea demersului didactic asupra
competenţei de comunicare răspunde unor imperative sociale majore şi prezintă
avantajul integrării cunoştinţelor despre limbă în spaţiul comunicării
efective. Dar noua abordare conţine şi riscul unor derive tehniciste; e drept,
altele decât cele determinate de perspectiva anterioară, dar nu mai puţin
dăunătoare.
Focalizată exclusiv asupra asimilării de
cunoştinţe metalingvistice, varianta tradiţională a abordat studiul limbii ca
scop în sine; de aici şi mecanica fină a analizei şi a exerciţiului gramatical,
desfăşurată în cadrul unor activităţi didactice rupte de „practica"
limbii. Perspectiva actuală îşi propune să evite, cel puţin la nivel de
intenţie, acest pericol, iar redenumirea capitolului de limbă („elemente de
22
Alina Pamfil: Limba şi literatura română în gimnaziu
construcţia comunicării") şi
corelarea lui cu „practica raţională şi funcţională i limbii" sunt
expresii ale acestei intenţii. Orientarea utilitară a modelului comunicativ
ridică însă o altă problemă: e vorba de riscul de a transforma ora de limbă
maternă într-un spaţiu al învăţării şi exersării tehnicilor de comunicare.
Limbajul nu este însă o formă vidă, iar stăpânirea lui nu se poate restrânge la
scrierea corecta" de scrisori sau de cereri, şi nici chiar la capacitatea
de a rezuma sau argumenta Comunicarea presupune, înainte de toate, prezenţa
unei probleme, a punctelor de vedere şi a intenţiei. De aici şi necesitatea de
a integra practica limbii în spaţiul unor teme de reflecţie, teme legate de
existenţa cotidiană a elevilor, de dialogul lor cu ceilalţi şi cu ei înşişi,
cât şi teme centrate asupra valorilor.
Pregătirea elevilor pentru viaţa
democratică pretinde abordarea şi interiorizarea unor valori universale precum
libertatea, justiţia şi pacea; mai mult, ea presupune evidenţierea
imperativelor toleranţei, solidarităţii, deschiderii spre diferenţă,
dimensiuni esenţiale în contextul pluralismului actual. Sursa acestor reflecţii
o constituie atât experienţa de viaţă a elevilor, cât şi lectura unor texte
non-hterare şi literare. Acestea din urmă propun viziuni asupra lumii şi
conturează, în consecinţă, arii de dezbatere variate şi productive. E
suficient să ne gândim la un romai ca Baltagul ce ridică, prin
„povestea" spusă de Lipan, problema prejudecăţilor culturale, iar prin
articulaţiile complexe ale tramei, problema raportului dintre mama şi copii,
dintre individ şi instituţiile statului sau dintre individ şi tradiţie.
Ancorarea activităţilor de comunicare în
lectura unor texte diverse permitt nu numai discutarea problematicii lor, ci şi
reflecţia asupra discursului însuşi asupra intenţiei care îl generează şi
asupra modului său de funcţionare. Deschiderea acestei perspective face cu
putinţă distanţarea faţă de ideile şi opiniile vehiculate prin discurs şi
înţelegerea limbajului ca vehicul al puterii şi ideologiei (şi nu doar ca
instrument al reflecţiei ştiinţifice şi ca „materie" a creaţiei
artistice). O asemenea abordare poate apărea pretenţioasă, dar discernământul
în receptare este un aspect la fel de important ca şi capacitatea de a produce
mesaje coerente; şi el presupune o înţelegere, chiar şi rudimentară, a modului
de funcţionare a limbajului şi a forţei sale. în acest sens, extrem de utile
pot fi analiza unor clipuri publicitare, compunerea unor reclame sau strategia
„interogării autorului".
Asocierea activităţilor de comunicare cu
reflecţia asupra ideilor şi limbajului, demers pentru care am pledat în
paragrafele anterioare, răspunde unui imperativ major al didacticii maternei:
e vorba de relaţionarea activităţilor centrate asupra formării competenţei de
comunicare, cu cele ce vizează formarea competenţei culturale.18 în
linii mari, raportul dintre cele două tipuri de competenţe poate fi descris
astfel: competenţa culturală este grefată pe competenţa de comunicare, ce
presupune, ea însăşi, o cunoaştere culturală tacită a modului de viaţă, a
schemelor, valorilor şi credinţelor unei comunităţi lingvistice; în acelaşi
timp, însă, competenţa culturală depăşeşte sfera competenţei de comunicare; şi
asta întrucât presupune cunoaşterea şi dialogul cu operele artistice şi
ştiinţifice conservate ca patrimoniu.
18 în didactica limbii materne, termenii
„cultură"/„cultural" acoperă doar primul din cele două paliere alt
conceptului: 1. cultura ca „sistem de valori, de credinţe şi simboluri" şi
2. cultura ca „sistem al producţiilor mate-, riale şi tehnice".
I
Partea I: Perspective structurante şi repere
metodologice 23
2.2. Competenţa culturală
înţeleasă ca sistem de valori, de credinţe
şi simboluri împărtăşite de indivizii unei comunităţi, sistem conservat şi
dezvoltat continuu, cultura este vizată de programele şcolare pentru rolul
esenţial pe care îl joacă în conturarea identităţii individului, în dezvoltarea
sa personală, intelectuală, afectivă şi morală. Dialogul cu valorile trecutului
şi prezentului se defineşte prin virtuţi aparte: el face cu putinţă iniţierea
elevului în orizontul spiritual al comunităţii şi deschide, în acelaşi timp, un
spaţiu de proiecţie şi de descoperire a propriei identităţi. în funcţie de
acest potenţial formativ se conturează şi mizele educaţiei culturale:
construcţia de sine şi integrarea elevului în lumea în care trăieşte.
Din multitudinea elementelor constitutive
ale culturii, programele aleg, ca denominator esenţial, limba, şi ca zonă
privilegiată, literatura. De aici şi centrarea demersului asupra literaturii
naţionale, prezentă, însă, în ultima perioadă, ca teri-tonu înscris în spaţiul
culturii universale şi nu ca univers insular.
Obiectivele generale ale învăţării limbii
şi literaturii române transcriu raportul dintre iniţierea în literatură şi
dezvoltarea personală, precum şi relaţia dintre literatura naţională şi cea
universală. Iată textul programei: „în vederea formării unei culturi literare
precum şi a unui univers afectiv şi atitudinal coerent, ar fi de dorit ca
elevul: a) să înţeleagă semnificaţia limbii şi literaturii române în conturarea
identităţii naţionale şi în integrarea acesteia în contextul culturii
universale; b) să interiorizeze valorile culturale, naţionale şi universale,
vehiculate prin limbă şi literatură, ca premisă a propriei dezvoltări
intelectuale, afective şi morale; c) să-şi structureze un sistem axiologic
coerent, fundament al unei personalităţi autonome şi independente, integrate
dinamic în societate; d) să-şi dezvolte disponibilităţile de receptare a
mesajelor orale şi scrise, sensibilitatea, precum şi interesul pentru lectura
textelor literare şi non-literare; e) să stăpânească modalităţile principale de
înţelegere şi interpretare a unor texte literare sau non-literare."
Aşa cum se poate observa, primele trei obiective
vizează formarea unor reprezentări culturale coerente, ultimele două formulează
problematica lecturii în termeni de motivaţii şi atitudini (disponibilitate,
sensibilitate şi interes) şi în termeni de capacităţi (înţelegere şi
interpretare).
Proiectul este ambiţios, iar condiţionalul
optativ al verbului „a dori" exprimă depărtarea acestor puncte de fugă. în
acelaşi timp, însă, neiniţierea în cultură are urmări sociale extrem de grave,
vizibile în numărul mare al celor pentru care divertismentul ţine loc de hrană
spirituală. De aici şi responsabilitatea profesorului de gimnaziu ce trebuie să
aducă mizele îndepărtate ale proiectului în imediatul lecţiilor de literatură.
Şi acest lucru este posibil în situaţia în care se respectă o serie de condiţii
legate de alegerea textelor şi de modul de orientare al lecturii. în alegerea
textelor, importante sunt relevanţa culturală şi estetică, varietatea lor şi
concordanţa cu orizontul de aşteptare al elevilor, hi orientarea lecturii şi
interpretării, decisive îmi par a fi următoarele aspecte: primul se referă la
conturarea unor demersuri ce îşi propun trezirea interesului pentru lectură şi
iniţierea elevului în interpretare şi nu obţinerea performanţei interpretative;
cel de-al doilea se referă la valorificarea tuturor dimensiunilor textului
literar şi nu doar a celor estetice; mă gândesc la capacitatea
24
Alina Pamfil: Limba şi literatura română în gimnaziu
literaturii de a transmite „mesaje
spirituale" (literatura ca reflecţie asupra lumii condiţiei umane) şi culturale
(literatura ca mărturie scrisă a unor epoci).
Manifestare semnificativă a culturii
naţionale, expresie tangibilă a spec citaţii şi vitalităţii sale, literatura
este o formă directă şi complexă de forman competenţei culturale.
Cărţile de literatură, ca orice cărţi,
permit dialogul cu generaţiile trecute şi autorii contemporani; ele ne permit,
spune Constantin Noica, să stăm de vorbă departele nostru. De aici şi unul
dintre principiile ce întemeiază lectura - „pr cipiul dez-depărtării" -
despre care vorbeşte Gabriel Liiceanu în Dans cu o carh Văzute din
această perspectivă, cărţile de literatură ale unei culturi aduc, aproapele
cititorului, concepţii, teme, valori şi stiluri împărtăşite de semenii săi ş
permit, în felul acesta, să se integreze într-o comunitate spirituală cu
rădăcini îm părtate în timp. Abordată astfel, funcţia literaturii este
echivalentă cu cea a discif nelor socio-umane. Ceea ce o distinge este
complexitatea lumilor sale imagina ele pun în scenă emoţii şi pasiuni, opinii
şi idei, întâmplări şi destine, adică vi însăşi în diversitatea şi
complexitatea ei. A citi literatură devine, astfel, un mod a vorbi cu departele
nostru despre lume şi viaţă, despre aspectele ei psihologi morale, sociale,
filosofice.
Dar importanţa cărţii de literatură nu
constă numai în ceea ce ea spune, ceea ce ea aduce aproape, ci şi în modul în
care spune şi în efectele acestei spun asupra cititorului. Cartea de
literatură, ca orice opera artistică, propune un univ imaginar ce se adresează
deopotrivă sufletului şi minţii. De aici şi posibihta unor lecturi diferite: o
lectură participativă, inocentă şi una reflexivă, critică.
Lectura participativă înseamnă
complicitate cu subiectivitatea creatoa scufundare în universul imaginar şi
identificare cu fiinţele fabuloase care îl loi iese. în felul acesta,
întâlnirea cu opera devine mod de explorare a lumii şi ex] rienţă cathartică;
în felul acesta, dialogul cu departele nostru înseamnă mai m decât apropiere,
înseamnă, în termenii lui Starobinski, „participare pasionată experienţa
sensibilă şi intelectuală care se desfăşoară prin operă".20
Cel de-al doilea tip de lectură, cel
reflexiv, presupune prezenţa „privirii deasupra"; o privire ce poate
cuprinde textul din punct de vedere estetic, ca verb formă. Artă a cuvântului,
literatura solicită, la cel mai înalt grad, resursele limbii ş relevă puterea
de reprezentare şi invenţie. în absenţa literaturii, limbajul nu poate gândit
decât în dimensiunea sa utilitară, în mecanica sa eficientă şi lipsită
creativitate. Or, limbajul este creaţia cea mai importantă a fiinţei umane şi
rostul este de a produce sens: şi acest lucru presupune nu numai corelafea
semnelor d existente după legi deja făcute; acest lucru pretinde crearea altor
semne, trădai vechilor reguli, stabilirea altor raporturi; în absenţa acestor
gesturi, nenumitul nu po fi numit, de-ne-spusul nu poate fi spus, iar
adevărurile nu pot fi scoase din ascundere
Dar privirea de deasupra poate cuprinde nu
numai componenta lingvişti (nivelul fonetic, ortografic, lexical şi gramatical),
ci şi componenta textuală a oj
19 G Liiceanu, Dans cu o carte, în Declaraţie de iubire, Bucureşti,
Humanitas, 2001, p 172
20 J Starobtnski, Vălul Popeei, în Textul şi interpretul (trad
Ion Pop), Bucureşti, Ed Univers, 1985, p 42
Partea I: Perspective structurante
şi repere metodologice 25
rei, arhitectura de ansamblu a textelor, structurile lor
narative, descriptive, argu-mentative etc. Reflecţia asupra modelelor de
structurare este importantă pentru înţelegerea formelor (genurilor şi
speciilor), a legilor care le guvernează şi a modului în care creativitatea se
manifestă în această zonă.
în tipologia structurilor textuale există însă o categorie
a cărei importanţă depăşeşte domeniul formelor. Mă refer la structura narativă
canonică, întrupată de povestire şi considerată expresie concentrată a unui mod
de gândire, numit „gândire narativă". Ea este, susţine J. Bruner, alături
de gândirea logico-ştiinţifică, una din „cele două căi prin care fiinţele umane
îşi organizează şi girează cunoaşterea despre lume şi îşi structurează
experienţa imediată a acestei lumi".21 în vreme ce prin modul
de gândire logico-ştiinţific spiritul tratează informaţia, prin gândirea
narativă spiritul elaborează semnificaţie. în vreme ce modul de gândire
logico-ştiinţific este specific tratării „lucrurilor" fizice, gândirea
narativă este interesată de oameni şi de problemele lor.22 Teoria
gândirii narative este, în didactica maternei, extrem de importantă şi se
manifestă în accentele puse asupra lecturii, interpretării şi producerii de
text narativ. Mai mult, ea poate duce la operaţionalizarea competenţei
culturale pe două paliere: primul, focalizat asupra studiului literaturii, cel
de-al doilea, asupra dezvoltării gândirii narative.23 Nu ştiu dacă
structurarea competenţei culturale pe cele două paliere este cea mai corectă şi
mai funcţională. Cred însă că valoarea formativă a textelor narative ar trebui
să le aşeze, în gimnaziu, în prim-plan. Şi asta datorită modelelor de acţiune
şi de construcţie a identităţii pe care le oferă; modele explicite în formele
tradiţionale ale epicului, în ceea ce numim mit, basm sau poveste.
Ritmate prin „la început", „apoi", „după
aceea" şi „la sfârşit", textele narative tradiţionale spun o istorie
întreagă. Şi această istorie cuprinde: a) o stare iniţiala de echilibru
(începutul); b) o acţiune declanşată de o cauză şi compusă din **■ probe
succesive ce duc la rezolvarea cauzei (mijlocul); şi c) o stare finală, de nou
echilibru (sfârşitul).
Formalizat pentru prima dată de Aristotel, ca model organic
ce articulează un început, un mijloc şi un sfârşit, tiparul canonic al acţiunii
este, cu siguranţă, important în sine; şi asta, în virtutea ideii de coerenţă
şi completitudine pe care o conţine: „Trecând acum la imitaţia în formă de
poveste versificată, e evident, în primul rând, ca subiectele pe care le
tratează trebuie să aibă aceeaşi alcătuire dramatică pe care o an subiectele
tragediilor: să poarte asupra unei singure acţiuni, întregi şi complete, având
un început, un mijloc şi un sfârşit, pentru ca - una şi întreagă, ca orice organism-să
poată produce desfătarea care-i e proprie".24 Dar importanţa
povestirii trece dincolo de tiparul acţiunii, tipar pe care K. Stierle îl
consideră figură esenţială a devenirii şi căreia îi demonstrează fundamentarea
antropologică.25 Importanţa modelului
!1J.Bruner,L'education, entree dans la culture, Paris, Retz,
1996, p. 58.
|!ttm,p 61.
' N. Sorin, Competence culturelle et
lecture litteraire, în Didactique des langue romanes, Bruxelles, De
Boeck,
Ducuiot, 2000, pp 238-240.
"Anstotel, Poetica, XXIII, Bucureşti, Ed. Academiei Republicii
Populare Române, 1965, p. 87.
" K. Stierle, Die Wiederkehr des
Endes, Zur Antropologie der Anschauungsformen, în Âsthetische
Rationalităt,
Kimstwerkund Werkbegriff, Munchen, Wilhelm Fink Verlag, 1997, pp.
266-368.
26
Alina Pamfil: Limba şi literatura română în gimnaziu
constă în orientarea şi sensul devenirii;
şi aceste dimensiuni sunt vizibile în natura cauzei care generează acţiunea, în
proiectul care o precede, în rostul pe care îl au încercările, în transformarea
eşecurilor în succese şi în calitatea noului echilibru. Şi este suficient să ne
gândim la Prâslea cel voinic..., la povestea transformării mezinului în
voinic şi împărat. Istoria lui Prâslea începe cu decizia tatălui său de a tăia
copacul miraculos din centrul grădinii. Faptele sale sunt aşezate sub semnul
încercării şi nu sub cel al reuşitei sigure. Scopul lor este de a-şi îmbuna şi
bucura părintele şi de a apăra mărul cu mere de aur. Reuşita pretinde să ştie
să stea treaz, să ştie să ţintească şi să nu se împace cu victorii parţiale:
reuşita înseamnă să ducă ce a început până la capăt. în cazul Prâslea, a duce
faptele până la capăt înseamnă a coborî singur în lumea de dincolo, a omorî
zmeii şi a elibera domniţele, dar şi a găsi singur calea de întoarcere la ai
săi. Şi toate acestea depind aici, în primul rând, de puterea gândului: de
ştiinţa de a găsi soluţii pentru a anihila forţa fizică şi viclenia zmeilor, de
capacitatea de a anticipa intenţiile fraţilor, dar şi de puterea de a învinge
nevoia de somn şi frica de durere. Mai sunt însă şi alte condiţii pe care
textul le spune cu precizie şi fineţe Reţin aici doar detaliile referitoare la
relaţia pe care acest tânăr care citeşte noaptea, în aşteptarea zmeului, o are
cu verbul; textul transcrie atent dialogul pe care îl poartă cu ceilalţi,
faptul că scrie scrisori, dar şi faptul că, atunci rând trebuie să vorbească
despre sine, tace şi trimite, în loc de cuvinte, dovezile faptelor sale; noua
sa identitate o lasă spusă de obiectele miraculoase pe care le deţine şi prin
care câştigă dreptul de a fi stăpânul grădinii cu mere de aur.
Discursul despre ordine şi sens pe care îl
spun „povestirile" este esenţial în formarea fiinţei umane. Faptul că, de
atâta vreme, copiii se cresc cu mituri şi basme este dovada încrederii pe care
umanitatea o are în forţa lor modelatoare. Spuse, tipărite, ecranizate sau
trecute în hiperspaţiul jocului pe calculator, prezentate în formele pline şi
cursive ale textului clasic sau în variantele condensate şi heteroclite ale
unor creaţii contemporane, basmele transmit tipare esenţiale de articulare a
lumii şi de construcţie a identităţii. Iar în aceste tipare se află anticorpii
laici pentru neordine şi destrămare. Alături de limba maternă, ce oferă codul
lingvistic esenţial pentru lectura cărţilor şi a lumii, povestirea aşază un tipar
cognitiv major. Iar importanţa lui în înţelegere este vizibilă până şi în
secvenţele didactice de reflecţie în cadrul lor, elevii povestesc secvenţe de
învăţare, de lectură sau de redactare; şi povestind, le descoperă ordinea şi
sensul.
Fără îndoială, formarea competenţei
culturale nu se poate Restrânge la cunoaşterea acestui tip de discurs.
Iniţierea în poezie, de pildă, presupune descoperirea unui alt tipar
structural şi focalizarea privirii asupra verbului. Surprinderea specificului
literaturii naţionale pretinde, de asemenea, o altă orientare a lecturii,
tematică sau stilistică.
Cred însă că iniţierea în cultură e bine
să înceapă cu texte narative canonice şi să revină mereu la ele. Şi asta pentru
că modelele acţiunii şi ale construcţiei identităţii sunt, în cultură, un fel
de „uliţi", de „grădini" şi de „pieţe" asemenea celor despre
care vorbea Eminescu atunci când descria limba.
sâmbătă, 8 septembrie 2012
Accesul in Școli prin Extindere - Admitere
Accesul la Universitatea din St Andrews
Misiunea
Pentru a îmbogăți Universitatea din St Andrews prin atragerea de un corp student diversă de cel mai înalt ordin, prin mobilizare inteligentă, alături de informații de admitere pe bază de LED-uri și evidențiate rezultă în sprijinul studenților vizate.
Acces Outreach
Mergând la universitate este o experiență extrem de plină de satisfacții și una care toată lumea ar trebui să aibă posibilitatea de a face. Fie că sunteți un absolvent sau un student potențial mature, dorim să vă dau informații dreptul de a face o alegere în cunoștință de cauză despre studiul aici.
Dreptul de informații ar putea fi pe alegerea celor mai potrivite calificărilor, pregătirea ta UCAS Motto personal sau pur și simplu pentru a aranja vizita campusul nostru istoric pentru prima dată. Dacă nu ați avut ocazia să vorbesc cu cineva care este absolvent al unei universități ca St Andrews de exemplu, un părinte, un frate sau o sora sau cineva de la școală sau de la colegiu, am conceput o serie de inițiative, cum ar fi vara Sutton Trust școlare și Student zilei de shadowing pentru a vă oferi o perspectivă practică în viața de student la St Andrews.
Vezi și
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă
Europa privită din viitor
Hrana vie
Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani
Duda a pus mâna pe Casa Regală
Nu poti multiplica bogatia divizand-o !
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
Fii propriul tău nutriționist
Maya ramane o civilizatie misterioasa
Slăbești daca esti motivat
Serbet de ciocolata
Medicament retras - folosit în diabet
Brexit-ul - Spaima Europei
Virusul Misterios
Sistemele solare - apă caldă
Aparitia starii de insolventa
TRUMP ESTE PRESEDINTE
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici
Dacă doriți să aflați cum e să fii student aici, personalul de la echipa de acces vă va ghida prin procesul de admitere, dacă sunteți un student prospectiv, mamă sau consilier de orientare.
Servicii pentru solicitanți, școli și colegii
- Noi lucram cu școlile și FE colegii pentru a promova avantajele unui învățământ superior.
- Ne desfasuram activitatea programului anual de licență zilei de vizită în cazul în care vă puteți întâlni cu elevi, personal, tur de facilități și vizitează școlile și departamente.
- Am participa la HE Târguri, convențiile Cariere si livreaza discuții informative din Scoția, în scopul de a oferi sfaturi în timp util și exacte pentru studenții care aspiră.
- Oferă consiliere pentru studenți potențiali cu privire la calificările universitare de intrare. Acestea includ Calitate Standard, Superior, Complex Superior, HNC, HND și Cursuri de acces.
- Coordonează programele de punte pentru a ajuta cu tranziția la universitate.Aceste inițiative ajuta viitorii studenți să își dezvolte competențele adecvate și încredere în forțele proprii, înainte de intrarea la universitate.
- Oferi îndrumare și oportunități de dezvoltare profesională continuă pentru profesori, consilieri și părinți, deoarece acestea sprijină potențialii studenți prin intermediul UCAS procesul de aplicare, cum ar fi profesorii împreună.
- Furnizarea de informații și îndrumări cu privire la învățământul superior, în general, astfel încât studenții care aspiră tinerii care abandonează școala (și mature) pot lua decizii în cunoștință de cauză.
- Sprijină intrarea universitate prin intermediul unui număr de programe de sprijin de tranziție.
Participarea Extinderea - Admitere
Pentru a determina cine va fi oferit un loc, Ofițerii de Admitere să caute dovezi clare de capacitatea de academice pentru a se asigura că reclamanta nu este expus la perspectiva de eșec. Noi nu avem cotele care avantaj sau un dezavantaj orice grup de solicitanți și ne-am angajat să trateze în mod echitabil tuturor solicitanților într-un proces transparent.Cu toate acestea, politica noastră a fost întotdeauna să ia în considerarepotențialul academic , precum și realizarea în examinările. Prin urmare, trimiterile care indică faptul că există motive clare și justificabile de tipul celor personale sau sociale pentru deficiențe sunt tratate ca factori importanți.Suntem hotărâți să recunoască atât atingerea și potențialul ca lucram spre a face Universitatea din St Andrews mai accesibile.Parteneriatelor noastre strânse cu școlile și colegiile, școli de vară și de fonduri noastre noastră de sensibilizare pentru burse sunt doar câteva modalități în care ne asigura că vom continua să atragă din zonele și școli în cazul în care rata de participare la învățământul superior au fost în mod tradițional scăzute. În acest fel, vom continua să îmbogățească populația noastră student diversă prin atragerea de studenți din toate categoriile de viață, care pot contribui la standarde înalte la care ne sunt angajate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Aria şi volumul
Metodă de calcul
-
Bomba la ”Spiru Haret”: Inalta Curte a statuat ca diplomele de licenta nu pot fi anulate de minister, ci doar de instanta de judecata (Do...
-
Alexandru Macedonski Noaptea de decemvrie Poetul simte aspiratia spre o noua modalitate de creatie. Decorul poemului este romantic dar sti...
-
Când mi-am amintit de aceste două poveşti mi-am dorit să le includ într-o carte mai mică, după cum spuneam. Dar rezultatul a fost Hoţul ...